Poveştile despre teleportarea de fiinţe omeneşti se întâlnesc adesea în textele folclorice şi religioase, nu doar în cunoscutul serial SF „Star Trek”
Păţaniile unui biet om, teleportat de subpământeni
Un exemplu folcloric timpuriu a consemnat reverendul Robert Kirk în lucrarea clasică din secolul al XVIII-lea despre tradiţiile populare scoţiene, intitulată Common-Wealth-ul secret (1692), în care descrie păţaniile unui biet om:
„Vecinii îl vedeau adesea pe omul acesta într-un anumit loc. După vreo oră apărea la distanţa de o aruncătură de săgeată de la locul de unde se făcuse nevăzut la început. El a spus că la locul de unde dispărea, era întâmpinat de subpămănteni [fiinţe miraculoase] care îl năpădeau şi îl copleşeau”.
O doamnă, teleportată cu ajutorul unui pitic
Într-o altă întâmplare petrecută în secolul al XVII-lea, cunoscută prin declaraţia semnată de preotul suedez, Peter Rahm, ni se povesteşte că într-o seară a anului 1660, un pitic a apărut în pragul casei sale. După multe rugăminţi doamna Rahm l-a însoţit pe pitic la locuinţa acestuia unde soţia lui se afla în chinurile facerii. La înapoiere, doamna Rahm i-a spus preotului că atât la dus, cât şi la înapoiere i s-a părut că era purtată pe aripi de vânt.
Teleportarea în religie şi spiritualitate
Senzaţia fizică descrisă de doamna Rahm, asociată cu teleportarea, o întâlnim menţionată şi în Vechiul Testament, unde se spune că „profetul Ilie s-a urcat la ceruri purtat pe aripi de vârtej” (II Cartea regilor, 2:1).
Despre marele filosof păgân şi medic Apollonius, care a trăit în secolul întâi, se spune – de exemplu – că s-a autotransportat instantaneu la Efes pentru a-i lecui pe bolnavii de ciumă. Potrivit legendelor, mulţi sfinţi creştini s-au lăsat transportaţi uneori de îngeri, dintr-un loc în altul, cu aceeaşi repeziciune.
Sai Baba, indianul care se teleporta în prezenţa mulţimii
La începutul scurtei sale cariere, Sathya Sai Baba, un propovăduitor religios indian din vremurile moderne, care susţinea că posedă puteri miraculoase supranaturale, s-a teleportat în prezenţa mulţimii. Unul din martorii la eveniment i-a povestit psihologului islandez Erlendur Haraldsson: „Când ne-am apropiat de râu, lăsând dealul la dreapta noastră, deodată s-a făcut nevăzut. De exemplu, plesnea din degete şi spunea celor din jur să facă la fel. Nici nu apucam bine să facem cum ne ceruse, că el se făcea brusc nevăzut şi îl zăream tocmai pe creasta unui deal, aşteptându-ne să-1 ajungem din urmă”, în cartea sa „Miracole moderne” (1987) care cuprinde rezultatul cercetărilor sale despre Baba.
Cazul băieţilor Pansini, băieţi care se teleportau instantaneu
Haraldson dedică un întreg capitol acestui fenomen şi altor relatări asemănătoare. În 1901, la scurt timp după ce familia Pansini s-a mutat într-o locuinţă mai încăpătoare în oraşul Ruvo din Italia, casa a început să fie bântuită de duhuri şi alte fenomene. Alfredo Pansini, în vârstă de 7 ani cădea în transă şi „îngerii” vorbeau prin intermediul lui, în acest timp. De asemenea, avea viziuni prevestitoare şi a început să dispară brusc de acasă, ivindu-se – complet uluit -prin alte locuri din oraş, ba chiar prin oraşele învecinate. Aceste aşa-zise teleportări au continuat frecvent trei ani de zile şi au încetat în 1904, la vârsta pubertăţii subiectului.
Cu puţin timp înainte de aceasta, Paolo, fratele mai mic al lui Alfredo, a început şi el să se teleporteze; cu un prilej, amândoi fraţii au dispărut de acasă şi au apărut la bordul unui vas de pescuit, la câteva mile în largul portului Baletta.
Joseph Lapponi, consilier medical al papilor Leon al XlII-lea şi Pius al X-lea, a discutat cu martori oculari şi a scris o carte despre cazul acesta. Odată, susţine Lapponi, episcopul Bernardi Pasquale i-a încuiat pe cei doi băieţi în camera lor şi a sigilat uşile şi ferestrele. Totuşi, în câteva minute tinerii dispăruseră.
Cu toate acestea, nu te poţi abţine să bănuieşti că doi băieţi isteţi se amuzau pe socoteala semenilor mai vârstnici.