„Lumânarea morţilor”, flacăra care dansează şi care nu te arde
Exista în Ţara Galilor o tradiţie larg răspândită, denumită tradiţia „lumânărilor pentru morţi”, ce a pătruns până în secolul al XX-lea.
În primii ani ai veacului trecut, un galez îi spunea lui W. Y. Evans-Wentz:
„Lumânarea morţilor apare ca o pată de lumină strălucitoare şi, indiferent cât de adânc ar fi întunericul, totul în cameră sau locul respectiv se vede limpede ca la lumina zilei. Lumânarea nu e o flacără, ci o masă de lumină, albastru deschis, care dansează ca împinsă de o forţă nevăzută, iar uneori se rostogoleşte neîncetat. Dacă te duci în apropierea luminii nu găseşti nimic, fiind duh”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Exista în Ţara Galilor o tradiţie larg răspândită, denumită tradiţia „lumânărilor pentru morţi”, ce a pătruns până în secolul al XX-lea.
