Soarele a trimis pe Pământ un fiu şi o fiică pentru a-i instrui pe oameni? Aşa ne spune o legendă incaşă…
Garcilaso de Vega, al cărui tată spaniol s-a căsătorit cu o prinţesă incaşă, povesteşte următoarele: „Unchiul meu incaş îmi spunea că, în timpurile vechi, oamenii trăiau ca nişte sălbăticiuni, fără religie sau guvern, fără oraşe sau case. Părintele nostru, Soarele, văzând în ce stare de înapoiere se afla specia umană, a trimis pe Pământ un fiu şi o fiică pentru a-i instrui pe oameni. Cei doi copii au fost lăsaţi pe malul lacului Titicaca şi li s-au dat următoarele sfaturi: «Vreau să fac bine lumii întregi. Le-am dat oamenilor lumina mea ca să vadă şi căldura mea ca să se încălzească. Voi, copiii mei, trebuie să-mi urmaţi exemplul, consacrându-vă instruirii acestor oameni care trăiesc ca animalele. De aceea, voi face din voi nişte seniori care să slujească aceastei cauze»”.
De ce a fost ales tocmai lacul Titicaca? Comandantul Cousteau a făcut o remarcabilă descoperire arheologică, care datează cel puţin din vremea incaşilor. Pe fundul lacului se înalţă un zid, construit de mâna omului. Blocurile de piatră au fost aşezate după un procedeu care a rămas necunoscut până astăzi. Zidul era construit perpendicular pe mal şi indica direcţia S-E. Pe această direcţie, la 15 kilometri de lac, s-a descoperit o cetate arheologică foarte cunoscută, cetatea Tiahuanaco.
Cum au reuşit incaşii să construiască o cetate ca Tiahuanaco? Puţini s-au încumetat să dea explicaţii despre modul în care s-a realizat construcţia. Se presupune că la înălţarea ei au participat sute de mii de oameni, dacă nu cumva aveau macarale de o putere fenomenală care le uşurau munca sau dacă nu cumva cunoşteau un procedeu secret pentru ridicarea greutăţilor.
Pereţii sunt formaţi din megaliţi, blocuri de piatră de dimensiuni titanice cu faţete multiple, perfect tăiaţi şi şlefuiţi, fiind îmbinaţi atât de remarcabil încât n-a fost nevoie de mortar. Zidurile n-au nici cea mai mică fisură şi este imposibil să introduci un ac de cravată între blocuri. Un bloc de piatră de talie mijlocie are 6,50 metri în înălţime, aproape 3 metri lăţime şi 1,50 metri grosime. Greutatea lui ar putea ajunge la 50 de tone.
Nimeni nu-şi poate închipui cum s-ar putea realiza asemenea operaţiuni fără macarale şi fără aparatură electronică. Nici măcar o sută de mii de oameni n-ar fi putut ridica această uriaşă construcţie, chiar dacă ar fi muncit mai multe secole de-a rândul. Să ne gândim că aveau nevoie să fie hrăniţi. Şi unde? Tocmai în această regiune aridă. Atunci, cum a fost posibil? Numai nişte uriaşi, asemenea ciclopilor, ar fi putut realiza acea muncă…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Garcilaso de Vega, al cărui tată spaniol s-a căsătorit cu o prinţesă incaşă, povesteşte următoarele: „Unchiul meu incaş îmi spunea că, în timpurile vechi, oamenii trăiau ca nişte sălbăticiuni, fără religie sau guvern, fără oraşe sau case. Părintele nostru, Soarele, văzând în ce stare de înapoiere se afla specia umană, a trimis pe Pământ un fiu şi o fiică pentru a-i instrui pe oameni. Cei doi copii au fost lăsaţi pe malul lacului Titicaca şi li s-au dat următoarele sfaturi: «Vreau să fac bine lumii întregi. Le-am dat oamenilor lumina mea ca să vadă şi căldura mea ca să se încălzească. Voi, copiii mei, trebuie să-mi urmaţi exemplul, consacrându-vă instruirii acestor oameni care trăiesc ca animalele. De aceea, voi face din voi nişte seniori care să slujească aceastei cauze»”.
