Filozoful, scriitorul şi istoricul grec Platon a fost cel care a declanşat acum 2.000 de ani „nebunia Atlantidei”. Acest continent mitic, Atlantida, care dispăruse între timp de vreo 10.000-12.000 de ani, era situat de Platon la vest de coloanele lui Hercule, adică de strâmtoarea Gibraltar. Şi, mai spunea Platon, insula era mai mare decât Libia (adică Africa de Nord) şi Asia (e vorba de Asia Mică) împreună. Aşadar, cât de mare putea fi această Atlantidă?
Pornind de la această relatare, unii şi-au imaginat Atlantida ca fiind un continent foarte mare, situat pe locul actualului Ocean Atlantic. În acest fel, s-ar putea explica asemănările dintre civilizaţiile amerindiene (a indienilor din America) si cele egiptene si grecesti. Această ipoteză însă se bazează mai mult pe imaginaţie decât pe date ştiinţifice. Astfel, fizicianul german Otto Muck considera că Atlantida se întindea din Mexic până în Mesopotamia, aceasta putând explica similitudinea dintre piramidele Egiptului şi cele din America precolumbiană.
După spusele savantului, într-o bună zi un meteorit enorm ar fi căzut în mijlocul acestei Atlantide, din care n-au mai rămas decât câteva ruine, între care şi zidurile din Bahamas, găsite în anii ’70 pe fundul oceanului.
Mergând mai departe cu ideile fantastice, unii au imaginat o Atlantidă dotată cu maşini zburătoare şi cu submarine, populata de sclavi jumătate oameni, jumătate animale (aşadar, în acele vremuri se făceau experimente genetice complicate…).