Pentru că suntem la intersecţia a două galaxii, sistemul nostru solar se “încălzeşte”

13.013 vizualizari

În acest articol pe care l-am scris acum câteva luni (https://www.lovendal.ro/wp52/noi-nu-apartinem-de-calea-lactee-ci-de-galaxia-pitica-sagetatorul/) vorbeam despre faptul că sistemul nostru solar a aparţinut cândva nu de binecunoscuta Cale Lactee, ci de o galaxie pitică, denumită galaxia Săgetătorul. Ideea este următoarea: uriaşa galaxie Calea Lactee a intrat în coliziune (de fapt, absoarbe) pitica galaxie Săgetătorul (din care noi am făcut parte), şi, ca urmare a acestui fapt, ne-am transferat în galaxia Calea Lactee.

Într-o nouă hartă a sistemului nostru solar, realizată de specialiştii de la Universitatea din Virginia (SUA), rezultă faptul că noi ne aflăm exact la punctul de intersecţie al celor două galaxii care se unesc. În imaginea din josul articolului, se poate observa sistemul nostru solar (reprezentat printr-un punct galben), galaxia Calea Lactee (reprezentată prin albastru) şi galaxia Săgetătorul (ca o bandă sferică roşiatică, situată perpendicular pe Calea Lactee).

Încălzirea globală de la nivelul sistemului nostru solar

Faptul că noi ne aflăm în apropierea procesului de „fuziune” al celor două galaxii are vreo legătură cu fenomenul de încălzire globală pe care-l observăm în ultima perioadă? Şi atenţie, încălzirea globală are loc şi în alte planete ale sistemului nostru solar, nu doar pe Pământ. Am mai scris un articol despre acest fenomen încă din august 2010: https://www.lovendal.ro/wp52/incalzirea-globala-apare-si-pe-marte-si-pe-alte-planete-si-acolo-sunt-oameni-care-sa-produca-efectul-de-sera/. Încălzirea globală de la nivelul sistemului solar poate fi observată prin următoarele fenomene:

1) Imensele furtuni solare ce au avut loc în ultima perioadă şi care vor mai avea loc. Tot mai mulţi astronomi cred că planeta noastră e vulnerabilă (mai mult ca oricând în istorie) faţă de o furtună solară majoră şi că trebuie să ne aşteptăm la un dezastru asemănător uraganului Katrina. Citiţi mai mult AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/pregatiti-va-pentru-colapsul-omenirii-marele-uragan-solar-katrina-e-pe-vine/. Furtunile solare reprezintă adevărata cauză a încălzirii globale, şi nu gazele cu efect de seră.

2) Petele misterioase de pe planeta-pitică Pluto. În februarie 2010, telescopul spaţial Hubble a dat publicităţii o serie de imagini cu planeta-pitică Pluto, pe suprafaţa căreia găsindu-se nenumărate pete luminoase şi întunecate misterioase. Ce e ciudat e faptul că Pluto se îndepărtează din ce în ce mai mult de Soare, ceea ce ar însemna că atmosfera de la suprafaţa sa ar trebui să fie îngheţată deja, dar acest lucru încă n-a început din motive necunoscute (Sursa: Space.com).

3) Un număr din ce în ce mai mare de aurore polare pe planeta Saturn. Citez o ştire de pe Ziare.com, apărută în septembrie 2010: „Un spectaculos joc de lumini care a avut loc în atmosfera planetei Saturn ajută oamenii de ştiinţă să înţeleagă unul dintre fenomenele cele mai frumoase şi mai misterioase de pe pământ: aurorele boreale. Astronomii au capturat imagini mai detaliate cu ajutorul sondei Cassini, arătând pentru prima dată cum intensitatea aurorei se schimbă pe parcursul zilei. Aceştia au creat un film în care prezintă aurora de pe Saturn, care este echivalentul aurorei boreale de pe pământ, şi care pe Saturn ţine 10 ore şi 47 de minute. Prin studierea celei mai active aurore din sistemul solar, oamenii de ştiinţă spera să afle mai multe despre aurora boreală şi aurora australă, care au loc pe Pământ, la polul nord şi polul sud, şi care produc un minunat joc de lumini şi culori.”

3) Atmosferele schimbătoare din ultima vreme, a 5 planete din sistemul solar. De exemplu, în anul 2005 misiunile NASA Mars Global Surveyor şi Odyssey au dezvăluit faptul că „învelişurile de gheaţă” pline cu dioxid de carbon din apropierea Polului Sud al planetei Marte s-au diminuat semnificativ în ultimii 3 ani.

4) Schimbarea polilor în cazul planetelor Uranus şi Neptun. Atunci când nava spaţială Voyager II  a trecut prin apropierea planetelor Uranus şi Neptun, a observat că polii magnetici ai acestor planete erau rotiţi cu 50 de grade, respectiv 40 de grade, faţă de observaţiile precedente.

5) O schimbare a intensităţii luminii la planeta Neptun. Acest lucru se poate vedea foarte bine şi din graficul lateral; sunt imagini ale lui Neptun surprinse de telescopul spaţial Hubble. Între 1996 şi 2002, planeta Neptun a devenit mult mai luminoasă.

6) Dublarea câmpului magnetic al planetei Jupiter, prin compararea datelor din anul 1992 cu cele actuale.

7) Schimbări chimice, fizice şi optice semnificative, observate pe planeta Venus. Pe Luceafăr au fost detectate, în ultimii ani, o inversiune a punctelor întunecate şi luminoase, o descreştere a gazelor cu conţinut de sulf din atmosferă, precum şi o creştere generală a luminozităţii.

Cercetătorul Sanjay Limaye de la Universitatea din Wisconsin-Madison spunea referitor la acest subiect: „Un punct luminos a apărut deodată în norii lui Venus, fiind observat mai întâi de astronomul amator Frank Melillo. Dar, nu este însă pentru prima dată când se observă asemenea luminozităţi pe norii lui Venus”.

8 ) Încărcarea energetică a planetei Jupiter a devenit atât de mare, încât se poate vizualiza un tub de radiaţie ionizată ce s-a format între suprafaţa lui Jupiter şi cea a satelitului său, Io. Puteţi observa în imaginea din stânga acest tub de radiaţii. Se poate vizualiza cum Jupiter şi satelitul său, Io, sunt legaţi cu un curent electric invizibil de particule încărcate.

Toate aceste manifestări ale planetelor din sistemul nostru solar ne arată că se întâmplă ceva în jurul Soarelui şi planetelor sale, în ultima perioadă. Dar oare ce? Ar putea exista o legătură cu faptul că noi ne aflăm la punctul de cotitură al „fuziunii” dintre galaxia Calea Lactee şi galaxia pitică Săgetătorul?

Fuziunea dintre galaxia Sagetatorului (rosu) si Calea Lactee (albastru). Sistemul nostru solar e reprezentat cu galben