Olimpia, mama împăratului Alexandru cel Mare, se culca cu şerpii – ne spune scriitorul grec Plutarh
Înainte ca împăratul Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.) să intre în Persia și să rescrie istoria, mama sa, Olimpia, impunea deja frică și respect în Macedonia și nu numai. Nu era doar o regină; era o preoteasă a vechilor puteri – profund cufundată în cultele dionisiace și orfice. Ritualurile ei nu erau doar ceremonii oficiale; erau rituri sălbatice, care implicau mânuirea șerpilor, dansuri asemănătoare transei și invocarea nebuniei divine. Bărbații greci, crescuți în ordine și logică, se temeau de o astfel de frenezie sacră. Olimpia a îmbrățișat-o.
Plutarh ne spune că Olimpia se culca cu șerpi, posibil chiar lăsându-i să se târască pe ea în timpul ritualurilor. Dușmanii ei spuneau că femeia credea că adevăratul tată al lui Alexandru era zeul Amon (zeul suprem al preoţilor egipteni), şi nu regele macedonian Filip. Fie că este adevărat sau nu, mitul a funcționat. Ea a cultivat o aură divină în jurul fiului ei încă de la început.
Dar Olimpia nu era doar o mistică; era şi o mare strategă. După asasinarea lui Filip, nu s-a dat la o parte – a intervenit. A orchestrat asasinate politice, a protejat pretențiile lui Alexandru și, mai târziu, ca regentă a Macedoniei, a ordonat execuții pentru a menține puterea familiei sale. Aceasta era o femeie care mânuia religia ca pe o sabie și știa cum să conducă ca un rege.
Înainte ca împăratul Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.) să intre în Persia și să rescrie istoria, mama sa, Olimpia, impunea deja frică și respect în Macedonia și nu numai. Nu era doar o regină; era o preoteasă a vechilor puteri – profund cufundată în cultele dionisiace și orfice. Ritualurile ei nu erau doar ceremonii oficiale; erau rituri sălbatice, care implicau mânuirea șerpilor, dansuri asemănătoare transei și invocarea nebuniei divine. Bărbații greci, crescuți în ordine și logică, se temeau de o astfel de frenezie sacră. Olimpia a îmbrățișat-o.
