Oamenii de ştiinţă au proiectat construcţia teoretică a unui „motor stelar” pentru a muta sistemul nostru solar! În cazul unei catastrofe cosmice iminente…
Sistemul nostru solar se află situat la circa 30.000 de ani-lumină de centrul galaxiei Calea Lactee, pe care o orbitează complet o dată la 230 de milioane de ani. Dar, nu numai Soarele se roteşte în jurul centrului galactic, ci toate stelele şi alte corpuri cereşti din galaxie. Aşadar, în timpul orbitării, s-ar putea să ne întâlnim cu alte stele, cu supernove, sau zone de asteroizi, care să pună în pericol întregul sistem solar. Cum ne-am apăra în acest caz în faţa unei catastrofe iminente?
Potrivit unei lucrări teoretice a lui Matthew E. Caplan, de la Departamentul de Fizică al Universității de Stat din Illinois, publicată în „Acta Astronautica”, şi intitulată „Motoare stelare: Consideraţii de proiectare pentru maximizarea accelerației”, s-ar putea muta întreg sistemul solar cu un „motor uriaș stelar”.
„Motoarele stelare, megastructuri utilizate pentru a controla mișcarea unui sistem stelar, pot fi construite de civilizații avansate tehnologic și utilizate pentru a evita evenimentele astrofizice periculoase sau pentru a transporta un sistem stelar în apropiere altuia, pentru colonizare”, spune lucrarea. De pe pagina de YouTube „Kurzgesagt – In a Nutshell”, putem vedea un videoclip în care se explică cum ar putea fi construit un „motor stelar”.
Motoarele stelare reprezintă o clasă de megastructuri ipotetice, care folosesc radiația unei stele, pentru a crea energie utilizabilă. Această energie este folosită pentru împingere și, astfel, pentru a accelera o stea care să se ducă într-o direcție dată.
Cu toate acestea, sistemul propus de Caplan ar putea muta sistemul nostru solar doar 100 de ani-lumină în cei 230 de milioane de ani de orbită galactică, prea puţin pentru a salva Soarele și sistemul solar de cele mai multe catastrofe. De aceea, ar fi nevoie de altceva: de o rachetă de fuziune care comprimă hidrogenul din câmpurile electromagnetice masive până la apariția fuziunii termonucleare, determinând ca energia exploziei să arunce Soarele în direcția opusă, la o viteză de 50 de ani-lumină pentre 1 milion de ani, destul de suficient pentru a salva civilizația.
