O mască funerară din Peru, veche de 1.000 de ani, ascunde un secret „sângeros” – spune un nou studiu ştiinţific
Acum o mie de ani, în zona statului Peru, un bărbat de vârstă mijlocie a fost înmormântat lângă o mulţime de artefacte de aur. Corpul lui era întors cu faţa în jos, iar capul era detașat și așezat în apropiere. Pe chipul lui se afla o mască funerară de metal, cu cercei mari decorativi şi mărgele în zona ochilor. Atât masca, cât și scheletul aveau dungi roșii.
Pigmentul roșu a fost identificat ca şi carmin, când masca a fost descoperită pentru prima dată în urmă cu 30 de ani, dar cercetătorii conduși de chimista de la Universitatea din Oxford, Elisabete Pires, au fost curioși să înțeleagă ce lega această vopsea. Investigația lor a dezvăluit ceva mai mult decât se așteptau: sânge uman.
Înainte de renumiții incași, cultura Lambayeque, sau Sican, așa cum este și cunoscută, a existat de-a lungul coastei de nord a Peru-lui între secolele al VIII-lea și al XIV-lea. Cu abilitățile lor avansate de metalurgie, reprezentanţii acestei culturi au produs multe obiecte din aur preţios.
Masca metalică veche de 1.000 de ani a fost găsită în partea de jos a unui puț adânc, cunoscut sub numele de Mormântul de Est al movilei Templului Huaca Loro. Scheletul care se afla acolo, era acela al unui bărbat de 40-50 de ani, îngropat cu 1,2 tone de obiecte funerare, dintre care multe erau aliaje de aur-argint-cupru. Multe dintre artefactele cunoscute din aceste părți au fost jefuite și prădate, așa că acest mormânt, care a fost excavat de arheologi în anii 1990, oferă oamenilor de știință o oportunitate rară de a analiza cultura Sican aşa cum era ea.
Folosind spectrometria de masă și proteomica, Pires și colegii ei au identificat o serie de proteine, inclusiv albumina proteică a albușului de ou. Așadar, ouăle erau utilizate de Sicani pentru a lega vopseaua și a permite acesteia să se lipească de suprafețe, cum ar fi oasele și măștile metalice.
Dar, cercetătorii au mai găsit în vopseaua roşie, în afară de sulfatul de mercur roşu pigmentat, şi sânge uman, pentru a reprezenta forța vieții. Un studiu osteologic recent al victimelor umane sacrificate din Sican a indicat că multe au fost tăiate în special pe gât și partea superioară a pieptului într-o manieră sistematică pentru a maximiza sângerarea.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Acum o mie de ani, în zona statului Peru, un bărbat de vârstă mijlocie a fost înmormântat lângă o mulţime de artefacte de aur. Corpul lui era întors cu faţa în jos, iar capul era detașat și așezat în apropiere. Pe chipul lui se afla o mască funerară de metal, cu cercei mari decorativi şi mărgele în zona ochilor. Atât masca, cât și scheletul aveau dungi roșii.
