Arheologii suedezi au descoperit o clădire din anul 1.100 î.Hr., de aproape 60 de metri lungime și care este bine conservată, în așezarea antică Tell Abu al-Kharaz („Colina Tatălui mărgăritarilor” în traducere), situată în Valea Iordanului, la aproximativ 4 km est de râul Iordan (Iordania). Noua cercetare condusă de profesorul Peter M. Fischer de la Universitatea din Gothenburg susține teoria conform căreia grupurile aşa-zişilor „oameni ai mării” au emigrat către Tell Abu al-Kharaz. Acest oraş este situat în Valea Iordanului, în apropiere de granița Israelului cu Cisiordania. Cel mai probabil corespunde cu orașul biblic Iaveş din Gilad, fondat în anul 3200 î.Hr.
„Oamenii mării” îşi au originea în sudul sau estul Europei de Est, stabilindu-se ulterior în regiunea mediteraneană de est, de-a lungul văii Iordanului. Altceva nu se ştie prea multe despre aceşti misterioşi „oameni ai mării”. Cine erau acești oameni și de unde proveneau exact, nimeni nu știe sigur.
Naționalitatea acestora rămâne încă un mister, deoarece singurele mărturii care le avem despre activitățile lor sunt în principal din surse egiptene, care îi descriu doar în termeni de luptă (cum ar fi consemnarea de la Stela din Tanis, care scria că „Au venit din mare, în nave de război și nimeni nu putea să stea împotriva lor”).
Unii oameni de mare erau învăţaţi, folosind o scriere silabică denumită Cypro-minoică. Narațiuni biblice, precum şi consemnările vechilor egipteni îi descriu pe „oamenii mării” ca fiind luptători maritimi foarte bine organizaţi, hărţuind cu navele lor orașele de coastă și orașele din regiunea mediteraneană, aproximativ între anii 1276 şi 1178 î.Hr., concentrându-şi eforturile lor de luptă mai ales în zona Egiptului.
Descendenţii „oamenii mărilor” au fost filistenii care s-au stabilit în orașul Tell Abu al-Kharaz. Aici s-a găsit ceramică ce seamănă foarte bine cu obiecte similare din Grecia și Cipru, în termeni de formă și decor; de asemenea, s-au descoperit şi războaie de țesut pentru producția de textile, care se pot găsi şi în Europa centrală și de sud-est, cam în același timp.
Prima excavare în zonă a avut loc în 1989, iar cea mai recentă în toamna anului 2013. Clădirea descoperită recent a fost construit inițial în două niveluri, cel de jos fiind încă în picioare, având pereți de 2,5 metri înălțime. Săpăturile arheologice de 24 de ani din zonă au scos la iveală structuri de piatră bine conservate, cum ar fi clădiri, ziduri de apărare și mii de artefacte, produse la nivel local sau importate din sud-estul Europei.
Sursa articolului: Fischer Archeology