Legenda iubirii eterne dintre un mare războinic din Mexic şi o prinţesă: cum cei doi „s-au transformat” în doi vulcani

În timpul ascensiunii Imperiului Aztec, care conducea în actualul teritoriu al Mexicului, conducătorii săi subjugau popoarele din apropiere, cerând tribut. În acest context, liderul poporului Tlaxcalteca – duşman al aztecilor – a condus lupta pentru libertatea oamenilor săi. Popocatepetl, unul dintre cei mai curajoşi războinici Tlaxcalteca, a cerut mâna iubitei sale, prinţesa Iztaccihuatl, fiica conducătorului. Tatăl ei a fost de acord, promiţându-i o mare petrecere şi mâna fiicei sale în căsătorie, dacă Popocatepetl se întorcea victorios din luptă. Cu toate acestea, în timpul absenţei sale, un alt războinic care era şi el îndrăgostit de Iztaccihuatl a minţit-o, spunându-i fals că Popocatepetl a murit în luptă. Neştiind adevărul, Iztaccihuatl a căzut într-o depresie gravă şi a murit după câteva zile de durere insuportabilă.

Când Popocatepetl s-a întors în cele din urmă şi a aflat despre tragedie, a fost devastat. Pentru a-şi onora dragostea, el a decis să facă ceva de neuitat. A ordonat construcţia unui mormânt masiv, adunând zece munţi pentru a-şi aşeza iubita prinţesă în odihna eternă. După ce i-a dat un sărut final, el a luat o torţă şi a îngenunchiat lângă corpul ei, jurând să-i păzească somnul etern. De-a lungul timpului, zăpada a acoperit formele amândurora, transformându-i în doi vulcani maiestuoşi care rămân şi astăzi împreună pentru eternitate.

Legenda spune că Popocatepetl încă mai traieşte şi, când îşi aminteşte de iubita sa, inima lui – arzând cu iubirea eternă – cutremură pământul, iar torţa lui eliberează fum, ca şi cum ar fi jelit-o încă o dată pe prinţesa lui.