În zorii unei zile de martie a anului 1985 un avion TU-234 zburând pe ruta Tbilisi-Tallin şi un TU-134 zburând pe ruta Leningrad-Tbilisi rulau pe trasee care urmau să se intersecteze şi tocmai se pregătea corectarea traseelor. Pe neaşteptate, echipajele anunţă turnul de control că au în faţă o „stea” uriaşă, din care ţâşnesc mai multe lumini „conice”. Trei sunt îndreptate spre pământ, două în sus. Avionul TU-234 se afla atunci la 120 km de Minsk.
Nici până acum nu se poate explica de ce dispeceratul nu a cerut comandantului echipajului leningrădean o deviere a cursului normal, pentru ca avionul să se îndepărteze de obiectul neidentificat. Cert este că „steaua” s-a apropiat, transformându-se într-un nor verzui de mari dimensiuni, care s-a fixat în faţa avionului, la o altitudine de 10.000 m şi zburând cu o viteză de 800 km/oră. În interiorul „norului” au început să scânteieze apoi luminiţe „ca beculeţele unui pom de iarnă”. Straniul tandem este urmărit de instalaţiile ele radar din Minsk, Riga, Vilnius, Tallinn, precum şi de echipajul celuilalt avion.
În fine, una dintre raze a fost ridicată Şi aţintită asupra cabinei de pilotaj a avionului. Este momentul când intră al doilea pilot în cabină. Observă manevrele „norului” zburător şi reuşeşte să se ferească cu mâna de lumina insuportabilă a razei. Comandantul stătea într-un fotoliu alăturat, iar raza începe să se plimbe peste el, formând o pată luminoasă cu diametrul de 25 cm. Amândoi piloţii au avut senzaţia de arsură.
Aceasta nu este însă decât prologul. După câteva luni de la incident, comandantul navei a murit de cancer. În timpul bolii, el a făcut o remarcă surprinzătoare: „Leziunile organismului meu sunt rezultatul acţiunii radiaţilor provenite de la OZN”. Este evident că doctorii nu au putut să explice de ce starea de sănătate a comandantului s-a înrăutăţit brusc.
Soarta celui de al doilea pilot a fost mai puţin tragică. La scurtă reme după întâlnirea cu OZN-ul, pilotul, deşi un bărbat sănătos până atunci, a fost scos din aviaţie pe caz de invaliditate. Deseori se întâmpla să îşi piardă cunoştinţa pentru câteva ore. Mai prezenta şi alte simptome: electrocardiogramele şi electroencefalogramele acestui pilot sunt neobişnuite – sau, dacă vreţi, neomeneşti. Iar analizele au indicat schimbarea compoziţiei izotopice a organismului…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În zorii unei zile de martie a anului 1985 un avion TU-234 zburând pe ruta Tbilisi-Tallin şi un TU-134 zburând pe ruta Leningrad-Tbilisi rulau pe trasee care urmau să se intersecteze şi tocmai se pregătea corectarea traseelor. Pe neaşteptate, echipajele anunţă turnul de control că au în faţă o „stea” uriaşă, din care ţâşnesc mai multe lumini „conice”. Trei sunt îndreptate spre pământ, două în sus. Avionul TU-234 se afla atunci la 120 km de Minsk.
