Populaţia subpământeană din Mato Grosso şi nebulosul regat Agartha

Lumile subpământene din Mato Grosso

Tradiţiile cele mai fantastice, cum ar fi de exemplu cele pornite de la lucruri scrise în cutare sau cutare roman mai vechi, pot să suscite de multe ori discuţii şi interpretări de tot felul. După profesorul Henrique Jose de Souza, preşedintele Societăţii de Teozofie din Sao Lourenco (Brazilia), există posibilitatea ca Fawcett şi cei care îl însoţeau în expediţie să fi căzut prizonieri în mâinile unei populaţii subpământene din Mato Grosso. Asta ar însemna că exploratorii din 1925 au parcurs un lung coridor care se pierde în măruntaiele pământului şi au pătruns în miezul unei civilizaţii înfloritoare ce se află sub scoarţa terestră a întregii Americi de Sud. Profesorul de Souza, după această explicaţie, adaugă: „Locuitorii acestui regat aparţin probabil rasei antediluviene care trăia altădată în Lemuria şi în Atlantida, continente astăzi înghiţite de apele oceanelor”.

Să adăugăm că toate acestea concordă cu afirmaţiile autorului tradiţionalist Ferdinand Ossendowski, care certifica autenticitatea unor asemenea populaţii scriind: „L-am auzit pe un învăţat lama chinez spunând că toate cavernele subterane ale Americii sunt locuite de vechea rasă a oamenilor care trăiau acolo mai înainte şi care au dispărut sub pământ. Toate aceste populaţii şi întregul stat subpământean sunt guvernate de căpetenii care se supun autorităţii Regelui Lumii. Acolo trăiesc şi atlanţii şi vechii locuitori ai ţării Mu care au reuşit să scape de potopul care le-a înghiţit vechile lor pământuri. Toţi aceştia locuiesc în caverne luminate în aşa fel încât acolo poate creşte vegetaţia de pe urma căreia reuşesc să subziste. Bineînţeles că oamenii de acolo trăiesc la nesfârşit şi nu sunt atacaţi de niciun fel de boli.”

Nebulosul regat Agartha

Cercetând mai îndeaproape afirmaţiile lui Ossendowski, s-ar zice că mai toate civilizaţiile străvechi, înainte de a se hotărî să piară, au delegat într-un fel sau altul câte un grup de iniţiaţi pe lângă Regele Lumii, misteriosul personaj ce domneşte peste un popor subpământean care „a atins gradul cel mai desăvârşit al cunoaşterii”. Iar aceste lucruri, de neînţeles la prima vedere, se leagă cu ce se ştie despre nebulosul regat Agartha, aflat, după legendă, în adâncurile pământului, sub munţii Himalaya.

Cu aproape şase mii de ani în urmă, un bătrân considerat de toată lumea sfânt a pierit în adâncurile pământului împreună cu toată familia sa. Exact la fel s-a întâmplat şi cu cele două triburi ale lui Israel pomenite în Biblie («triburile pierdute»). Legenda spune că intrarea în Agartha s-ar afla fie în Afganistan, fie în Tibet, undeva între Chigatze şi Shamballah.

Oamenii subpământeni cu două limbi

Prinţul Şultun Beyli i-a făcut lui Ossendowski o descriere precisă a mirificului regat Agartha, aşa cum a rămas cunoscută în credinţele ce dăinuie în acest colţ de lume, iar Ossendowski a transcris totul fără să se mire de ceva. Numai că dacă el putea considera fireşti toate cele auzite, nouă ne vine greu să nu fim suspicioşi cel puţin în legătură cu unele. Bunăoară, iată cazul bătrânului brahman din Nepal care, după spusele prinţului Şultun Beyli, a întâlnit în Siam un pescar în tovărăşia căruia a pornit să facă o călătorie pe mare. În a treia zi de călătorie pe ape, ei au ajuns la o insulă unde au dat peste un neam de oameni care aveau câte două limbi, putând vorbi cu fiecare din ele câte un grai aparte. Oamenii aceştia i-au arătat brahmanului şi nişte animale nemaivăzute, nişte şerpi uriaşi cu o carne neînchipuit de gustoasă, păsări cu dinţi care pescuiau cu spor în apele mării şi aduceau peştele stăpânilor lor şi câte şi mai câte. Locuitorii acestei insule i-au spus brahmanului că ei vin dintr-o altă lume, care se află sub pământ, şi chiar i-au spus multe lucruri despre credinţa şi despre rugăciunile lor…