„Manuscrisul 512” descrie descoperirea, în anul 1753, a unui oraş abandonat al vechii Atlantide, în Brazilia?
Manuscrisul 512 (cu titlul „Povestea istorică a unei așezări oculte, mari, foarte vechi, fără locuitori, care a fost găsită în anul 1753”) este un manuscris de 10 pagini, cu un autor necunoscut, care relatează descoperirea unui „oraș pierdut” în Bahia (Brazilia), de către un grup de exploratori, în anul 1753. Găsit inițial în 1839 la Biblioteca Națională a Braziliei, unde este păstrat și astăzi, documentul povestește despre un grup de aventurieri portughezi care au căutat mult timp legendarele mine din Muribeca, călătorind timp de aproximativ 10 ani prin jungla braziliană. În timpul călătoriei lor, aventurierii au descoperit așezarea abandonată a unui oraș pierdut a cărui arhitectură, monumente și artefacte amintesc de stilul greco-roman.
Manuscrisul este unul dintre cele mai faimoase documente din colecția Bibliotecii Naționale, iar unii istorici brazilieni îl consideră „cel mai mare mit al arheologiei naționale”. Manuscrisul 512 a făcut obiectul unor dezbateri intense și a instigat numeroase expediții ale aventurierilor și investigatorilor, în special cele ale lui Sir Richard F. Burton și ale colonelului Percy Harrison Fawcett, care a dispărut în timpul uneia dintre expedițiile sale, încercând să găsească „Orașul pierdut Z” prin interiorul Braziliei.
Manuscrisul 512 a întărit teoria conform căreia o civilizație greco-romană antică ar fi putut exista într-un moment îndepărtat în Brazilia. Textul relatează că un colonel portughez (al cărui nume lipsește) și grupul său au fost atrași către locul unui lanț muntos impresionant de înalt și strălucitor. Din întâmplare, au găsit o cale de a ajunge ușor în vârful lanțului muntos. Când au ajuns în vârf, au zărit o așezare pe care inițial au confundat-o cu unul dintre orașele de coastă ale Braziliei. Apropiindu-se de ea, au descoperit că era de fapt dărăpănată și abandonată. Singura intrare în oraș era ornamentată cu o arcadă triplă, similară ca aspect arcurilor de triumf romane, pe care existau inscripții într-o limbă necunoscută.
Piața orașului avea un piedestal negru, cu o statuie a unui bărbat îndreptată spre nord, iar o clădire mare din apropiere era decorată cu basoreliefuri și lucrări încrustate care înfățișau cruci și diverse alte modele. Piața avea, de asemenea, „turle romane” (cel mai probabil obeliscuri) în toate cele patru colțuri. Porticul purta o sculptură în relief a unei figuri pe jumătate goală, purtând o coroană de laur. Lângă piață exista un râu și, după ce l-au urmat, grupul a ajuns la o serie de puțuri de mină unde au găsit roci infuzate cu argint și mai multe inscripții nedescifrate.
O teorie spune că acest oraş misterios descoperit ar putea fi o colonie abandonată de către vechii atlanţi. De ce? Pentru că este greu de explicat de ce romanii sau grecii ar folosi o scriere atât de ciudată și necunoscută. Dacă ar fi fost o scriere nativă a amerindienilor, ar fi fost recunoscută cu mult timp în urmă, dar ea a rămas necunoscută.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Manuscrisul 512 (cu titlul „Povestea istorică a unei așezări oculte, mari, foarte vechi, fără locuitori, care a fost găsită în anul 1753”) este un manuscris de 10 pagini, cu un autor necunoscut, care relatează descoperirea unui „oraș pierdut” în Bahia (Brazilia), de către un grup de exploratori, în anul 1753. Găsit inițial în 1839 la Biblioteca Națională a Braziliei, unde este păstrat și astăzi, documentul povestește despre un grup de aventurieri portughezi care au căutat mult timp legendarele mine din Muribeca, călătorind timp de aproximativ 10 ani prin jungla braziliană. În timpul călătoriei lor, aventurierii au descoperit așezarea abandonată a unui oraș pierdut a cărui arhitectură, monumente și artefacte amintesc de stilul greco-roman.
