Misterul Shaver, sau cum un om a fost răpit de roboţii din continentul dispărut al Lemuriei
Ray Palmer, editorul revistei Amazing Stories din Chicago, a primit – în septembrie 1943 – o scrisoare de la un cititor din oraşul Barto, statul Pennsylvania, care pretindea că are cunoştinţă de un străvechi alfabet din Lemuria, un continent care se spune că s-ar fi scufundat în Oceanul Pacific cu mii de ani în urmă, împreună cu puternica sa civilizaţie. (De fapt legenda „Lemuriei” a fost inventată în secolul al XIX-lea de biologul Ernst Haekel, ca ipotetic loc de baştină al originalului Homo Sapiens; apoi ea a fost elaborată de Blavatski în imaginara sa „istorie” a rasei umane. Nu există nicio dovadă geologică sau biologică în sprijinul ideii că acest continent ar fi existat vreodată).
Palmer a tipărit alfabetul în ediţia din ianuarie 1944 a revistei sale şi curând el şi Shaver, cititorul, corespondau cu regularitate. Shaver pretindea că ani de zile fiinţe malefice numite „deros”, o prescurtare de la „detrimental robots”, (care nu erau roboţi în sensul obişnuit al noţiunii, ci „roboţi” în sensul sclavilor pasiunii), l-ar fi chinuit. „Derosii” erau urmaşii degeneraţi ai „titanilor”, populaţia din Lemuria, care – în urmă cu 12.500 de ani – a fost nevoită să se refugieze în cavernele subpământene spre a evita radiaţiile nocive ale soarelui. (Totuşi, unii titani au rămas şi s-au adaptat vieţii la suprafaţa pământului, alţii s-au refugiat pe planete îndepărtate). Derosii, demoni în pofida numelui, erau nişte descreieraţi sadici; ei deţineau tehnologia avansată a titanilor pe care o foloseau pentru a face să crească plăcerea amoroasă în timpul orgiilor organizate. De asemenea, ei foloseau maşini cu prilejul şedinţelor maraton de tortură la care erau supuşi oameni răpiţi de pe suprafaţa pământului, precum şi „derosii” (roboţi integraţi, care de fapt nu erau roboţi, ci titani buni ce luptau împotriva derosilor, deşi aceştia îi depăşeau cu mult ca număr); totuşi, ei foloseau maşinile spre a provoca accidente, nebunie şi alte nenorociri lumii care se găsea pe scoarţa pământului.
Curând, Amazing Stories şi revista-tovarăşă Fantastic Adventures erau pline de poveşti despre lumea subterană, care provocau tulburare şi spaimă. Cele mai multe poveşti purtau amprenta lui Shaver, dar acela care le scria era Palmer. Prima poveste – Îmi amintesc Lemuria! – a apărut în întregime (31.000 de cuvinte) în numărul din martie al revistei Amazing Stories.
Scrisorile au inundat biroul lui Palmer, unele trimise de persoane care susţineau că şi ei întâlniseră derosi, de care de-abia izbutiseră să scape pentru ca acum să povestescă revistei Amazing… păţaniile lor. Chester S. Geier, unul din colaboratorii permanenţi ai revistei, a pus bazele Clubului Shaver Mistery pentru a rezolva vasta corespondenţă sosită şi pentru „a examina dovezile” cu privire la derosi. Palmer şi Shaver au stârnit o adevărată agitaţie.
Totuşi, nu toţi cititorii erau mulţumiţi. Mulţi se mâniaseră, convinşi că se punea la cale o mare înşelătorie; ei se temeau că serialul despre „misterul Shaver” îi va face pe toţi iubitorii de poveşti ştiinţifico-fantastice să fie consideraţi proşti, dacă nu chiar şi mai rău. Protestele acestora a determinat pe Ziff-Davis, compania care patrona Amazing Stories, să oprească publicarea serialului.
După ce în 1948 a fondat, împreună cu Curtis Fuller, revista Fate, abandonând compania Ziff-Davis, Palmer s-a mutat în orăşelul Amherst, în Wisconsin, şi şi-a tipărit propriile reviste, îndeosebi Flying Saucers şi Mvstic (ulterior numită Search), în care a publicat cu regularitate materialele lui Shaver. În 1961, a înfiinţat The Hidden World, o revistă broşată, în format popular, unde în următorii trei ani a retipărit toate articolele originale ale lui Shaver, precum şi noile materiale primite de la o ceată de sprijinitori, care se diminua tot mai mult.
Shaver a murit în Arkansas, în noiembrie 1975, iar Palmer a murit si el doi ani mai târziu, în Florida.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ray Palmer, editorul revistei Amazing Stories din Chicago, a primit – în septembrie 1943 – o scrisoare de la un cititor din oraşul Barto, statul Pennsylvania, care pretindea că are cunoştinţă de un străvechi alfabet din Lemuria, un continent care se spune că s-ar fi scufundat în Oceanul Pacific cu mii de ani în urmă, împreună cu puternica sa civilizaţie. (De fapt legenda „Lemuriei” a fost inventată în secolul al XIX-lea de biologul Ernst Haekel, ca ipotetic loc de baştină al originalului Homo Sapiens; apoi ea a fost elaborată de Blavatski în imaginara sa „istorie” a rasei umane. Nu există nicio dovadă geologică sau biologică în sprijinul ideii că acest continent ar fi existat vreodată).
