Misterul sângelui şi vindecarea de la distanţă: o invenţie care a fost interzisă

În 1924, neurologul Albert Abrams a murit în SUA ignorat, cătrănit şi înfierat ca şarlatan. „Crima“ lui consta, evident, în faptul de a fi dezvoltat o metodă neortodoxă care dădea posibilitatea ca, prin mijlocirea unui aparat de măsurare a rezistenţei electrice dintr-o singură picătură de sânge, să se diagnosticheze uimitor de exact dacă respectivul suferea de cancer şi chiar de ce fel de cancer. Acest lucru putea să placă.

Intrucât, în afară de dr Abrams, nimeni nu a obţinut rezultate cu universal hulita „black box“, cum i s-a spus aparaturii şi întrucât sângele, în varianta oficială, nu emite niciun fel de radiaţie care să se poată măsura şi valorifica, compromiterea lui era de-a dreptul prestabilită — nici vorbă de succese.

Peste ani de zile, metoda Abrams a fost preluată şi îmbunătăţită de Ruth Drown, o practicantă a chiromanţiei. Rezultatele ei au fost uluitor de exacte. După cum mulţi se aşteptau, Ruth Drown a fost acuzată de escrocherie şi aruncată în închisoare. Însemnările şi aparatele ei au fost distruse în 1951. După o lungă detenţie, ea a fost eliberată la 72 de ani din motive de vârstă şi după câteva zile de libertate a murit de un atac de apoplexie.

În pofida tuturor necazurilor, metoda Abrams/Drown nu s-a pierdut. Inginerul englez George de la Warr a dezvoltat în continuare latura tehnică a acestei metode şi a început producţia „maşinii Abrams/Drown/ de la Warr“ care, în diferite variante, este în uz şi în ziua de azi. Această metodă utilizatorii o numesc radionică. Ei au convingerea neclintită că, într-adevăr, cu acest dispozitiv simplu, care conţine un pendul în mişcare liberă, se poate realiza ceva în genul vindecării la distanţă. Pentru aceasta, de la cel ce urmează a se vindeca nu este nevoie, se spune, decât de o picătură de sânge pe o sugativă. În misterioasa conlucrare dintre pendul şi sângele uscat se ajunge apoi – conform unei convingeri bazate pe rezultate uimitoare – la repararea modelului energetic deranjat al pacientului aflat la distanţă.

Sângele a fost în permanenţă o sevă absolut deosebită, aşa cum o dovedesc tradiţii şi legende din toată lumea. Aşa, de pildă, în Mindanao, în insulele Marshall, în Samoa şi în insulele Chatham continuă să fie vie străvechea credinţă că întreaga omenire se trage dintr-un singur cheag de sânge. Marduk, zeul cetăţii şi mai târziu al împărăţiei Babilonului, zeu care era adorat şi în Asiria, a folosit, potrivit legendei, forţa de coagulare a propriului său sânge pentru a da naştere neamului omenesc, în timp ce despre zeul egiptean Ra se spune că s-a mutilat chiar pe el însuşi pentru ca, iată, cu sângele din rană să-i creeze pe oameni.

Sângele, deci, nu numai că nu s-a făcut niciodată apă, ci nici nu a încetat în a-şi spori aura mistică.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.