Cred că foarte mulţi dintre noi au avut parte de experienţa ascultării unor melodii în interiorul nostru. De obicei, melodiile care le auzim la radio sau la televizor, şi care ne plac, într-un fel sau altul, le vom fredona mental. Odată ce ai în minte o melodie, greu mai pleacă. Dar de ce apare acest fenomen?
În limba engleză i se spune „earworm”, adică, tradus mot-a-mot „viermele din ureche”. Spaniolii îi spun fenomenului „cancion pegadiza” („cântec lipicios”), iar portughezii „chiclete na oreha” („gumă de mestecat pentru ureche”), căci melodia rămâne lipită în ureche ore sau zile întregi. Noi am putea să-i spunem „fredonare mentală”, ea făcând parte din aşa zisul „sindrom al imaginaţiei involuntare”, în care sunete, imagini, mirosuri şi gusturi apar repetat involuntar în mintea cuiva.
Există mai multe teorii privind aceste fredonări mentale. Una din ele spune că fredonarea mentală este o formă de halucinaţie muzicală, care, totuşi, nu este efectul vreunui drog, medicament sau al schizofreniei, iar persoana este perfect conştientă că muzica nu vine din exteriorul său. O altă teorie spune că fredonarea este efectul colateral al creierului care încearcă să-şi consolideze memoriile, similar cu mişcarea rapidă a ochilor (REM) din somn.
În fine, o altă teorie este oferită de neurologul Oliver Sacks din cartea sa „Muzicofilia” care afirmă că fredonarea mentală este o simplă consecinţă a fiinţei noastre înconjurată de muzică, indiferent dacă ne dorim lucrul acesta sau nu.
James Kellaris, profesor de marketing la Universitatea din Cincinnati, are o altă explicaţie. Prin teoria sa, denumită „mâncărimea cognitivă”, el crede că anumite bucăţi muzicale au proprietatea de a produce o reacţie anormală în creier, cu alte cuvinte creierul dvs. detectează ceva extraordinar sau neobişnuit în muzică, ceva care îi atrage atenţia. Muzica poate cauza această fredonare mentală, întrucât are 3 calităţi: repetitivitate, simplicitate şi o variaţie ritmică neaşteptată.
Un studiu din anul 2003 al prof. Kellaris a relevat faptul că 98% din oameni au experimentat asemenea fredonări mentale; deşi proporţia dintre bărbaţi şi femei a fost egală, totuşi femeile au tendinţa să fredoneze mental mai mult melodiile.
Totuşi, nimeni până în prezent nu ştie cum să se scape de aceste fredonări mentale. Printre tehnicile care ar putea funcţiona, am putea aminti: înlocuirea unei melodii cu alta, distragerea atenţiei cu altă activitate, vorbirea cu altcineva despre prezenţa fredonării mentale.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cred că foarte mulţi dintre noi au avut parte de experienţa ascultării unor melodii în interiorul nostru. De obicei, melodiile care le auzim la radio sau la televizor, şi care ne plac, într-un fel sau altul, le vom fredona mental. Odată ce ai în minte o melodie, greu mai pleacă. Dar de ce apare acest fenomen?
