Povestea lui “Lovendal cel înţelept” şi a hainei sale care a mâncat supă

DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

banchet masaPovestea asta s-a întâmplat în altă viaţă, atunci când trăiam într-un orăşel din India. Într-o casă mai înstărită se dădea un banchet; aşa că am fost invitat să fiu oaspete de onoare al acelui banchet.

Trebuie să recunosc că am fost uimit, dar foarte onorat pentru că am primit o asemenea invitaţie. Ca urmare, la ora când începea banchetul m-am prezentat la uşa casei unde avea loc petrecerea. Am făcut însă o mare greşeală: m-am îmbrăcat într-o haină simplă pe care o foloseam eu de obicei. Când am ajuns la poartă, gărzile m-au întrebat cine sunt.

“Sunt Lovendal, oaspete de onoare al acestui banchet!” răspund eu.

“Desigur că eşti, aşa cum sunt eu califul Indiei!” mi-a răspuns, râzând, una din gărzi, nevenindu-i să creadă că un om atât de sărăcăcios îmbrăcat poate fi oaspetele de onoare. Şi mi-a mai spus: “Pleacă de aici, omule, şi să nu te mai vedem niciodată prin preajmă!”

Am plecat amărât de acolo, dar…pe partea cealaltă a străzii văd casa unui prieten bun de-al meu. Îmi venise o idee genială! Bat la poartă, prietenul îmi răspunde şi mă îmbrăţişează bucuros. Fac şi eu la fel. Şi trec direct la subiect. Îl rog să-mi împrumute cea mai frumoasă haină pe care el o are. “Prietenul la nevoie se cunoaşte”, spune un vechi proverb, aşa că în 5 minute am pe mine o haină frumoasă şi strălucitoare. E superbă! Are pe ea câteva pietre preţioase, iar butoanele sunt din fildeş. Eram absolut încântat!

Mă întorc la poarta unde se desfăşura banchetul, iar gărzile, de data asta, mute de uimire, îmi dădură drumul înăuntru. Eram prea bine îmbrăcat ca să mă mai oprească!

Am ajuns la masa principala; era o mulţime de lume adunată acolo. Cineva mi-a oferit un scaun în capul masei şi a strigat în gura mare: “Marele, înţeleptul şi adevăratul Lovendal!” M-am aşezat pe scaun, şi în momentul următor, toţi oamenii din jurul mesei s-au aşezat.

M-am apucat să mănânc. Toţi mă priveau ce fac. Am stat puţin pe gânduri…şi am luat decizia înţeleaptă. Am ridicat în sus farfuria de supă din faţa mea, şi am vărsat-o uşor pe partea din faţă a hainei. Haina se udă instantaneu de la supa turnată.

Oaspeţii au încremenit. Toţi priveau miraţi la gestul meu. Se auzeau peste tot şuşote de genul “Ce face? Ce-a vrut să arate cu asta?”

După ce am aşteptat puţin timp ca oaspeţilor să le treacă mirarea, m-am adresat hainei mele: “O, dragă haină strălucitoare, sper că ţi-a plăcut supa. E clar că tu eşti binevenită aici, nu eu!”

Credeţi că prietenul meu s-a supărat când i-am dat haina înapoi, murdărită de supă? 😀


DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu