O fetiţă indiancă susţine că îşi aduce aminte ce i s-a întâmplat în viaţa anterioară, în care a trăit sub numele de Sudha: „«La 5 octombrie 1978, pe când fetiţa mea avea un an, soţul meu şi cu infirmiera m-au ucis. M-au ştrangulat…. ». Glasul micuţei Meenu e plin de groază în timp ce evocă din nou scena, ochii i se umplu de lacrimi. Dar amintirile nu se opresc aici: pentru a face să dispară cadavrul, cei doi amanţi l-au pus într-o ladă, pe care apoi au încărcat-o într-un tren cu intenţia de a o arunca în Gange, atunci când trenul avea să treacă peste fluviu. Dar diavolul şi-a vârât coada: căzând din tren, lada nu s-a oprit în fluviu, ci pe pod, unde a fost văzută şi deschisă. Astfel cadavrul a fost descoperit şi doctorul a fost condamnat pentru omucidere la închisoare pe viaţă.
Dincolo de întâmplarea povestită în toate amănuntele ei, Meenu a dat multe detalii în legătură cu viaţa ei precedentă: de pildă, numele tatălui ei şi a altor membri ai familiei. Povestea s-a răspândit şi a ajuns astfel şi la urechile tatălui lui Sudha, care s-a dus imediat în satul Bethar pentru a o cunoaşte pe fetiţa în care nefericita lui fiică se reîncarnase. Meenu l-a recunoscut pe dată, l-a îmbrăţişat şi de atunci s-a ataşat de el spunându-i tată. Ulterior micuţa a fost dusă la Kampur şi, pe când străbăteau podul peste Gange, ea a indicat cu precizie locul în care căzuse lada care conţinuse cadavrul «său». La Kampur a găsit singură strada şi casa unde a recunoscut pe mama, pe fraţi, pe cumnată, pe diferite rude şi prieteni, precum şi obiectele sale personale, hainele şi chitara la care în cealaltă viaţă îi plăcuse să cânte.
