Călătoarea în timp ce vorbeşte la mobil la premiera filmului lui Chaplin – „Circus” (1928) „returns”

5.932 vizualizari

femeia lui Chaplin la mobilSe pare că articolul despre femeia care vorbeşte la telefon mobil la premiera filmului lui Charlie Chaplin „Circus” (1928), a fost destul de mult de comentat şi de vizualizat (https://www.lovendal.ro/wp52/o-calatoare-in-timp-la-premiera-filmului-circus-1928-al-lui-charlie-chaplin-o-femeie-vorbea-la-telefon-mobil/).

De data aceasta am să mai revin cu câteva idei interesante despre ce s-a putut întâmpla cu adevărat (nu sunt doar ideile mele, ci şi sugestiile altora, cărora le mulţumesc pentru asta). Aşadar:

1) E posibil ca femeia să fie una nebună, care-şi pune mâna la ureche, mimând că ar vorbi la un telefon. Am putea lua în considerare şi această variantă, întrucât s-au mai văzut cazuri de nebuni care fac lucruri neobişnuite pe stradă.

2) Poate că pe femeie o durea măseaua şi-şi ţinea o pungă cu gheaţă pe obrazul stâng. Însă, e o ipoteză destul de improbabilă, întrucât din gesturile pe care le face, nu pare a fi supărată sau nervoasă, ci din contra, destul de entuziasmată. Pe voi, dacă v-ar durea o măsea, aţi fi aşa de bine dispuşi?

3) Dispozitivul pe care-l ţine doamna respectivă la ureche nu e un telefon mobil, ci un aşa-zis „corn de ureche”. „Cornurile de ureche” (un exemplu îl puteţi vedea AICI) erau dispozitive destul de populare în anii 1920, se băgau în ureche şi erau folosite de doamne ca „accesorii de modă”.

4) O altă ipoteză ar fi aceea că „telefonul mobil” de la urechea doamnei, n-ar fi altceva decât un „dispozitiv ajutător de auzit”, folosit de surzi, care se întrebuinţa împreună cu o baterie, şi care, prin acea epocă arăta cam aşa ceva (vezi imaginea AICI).

5) Unii şi-au pus întrebarea (îndreptăţită, de altfel): „Bun, să zicem că ar vorbi la mobil. Dar cu cine ar face acest lucru, pentru că în 1928 nu exista, în mod categoric, reţele de telefonie mobilă, şi, astfel, nu ar fi existat niciun semnal”. Pe de altă parte, dacă scopul acestei presupuse „călătoare în timp” a fost doar să ajungă la premiera acelui film, atunci ea n-ar fi trebuit să vorbească cu nimeni. Oricine din acea perioadă (din anul 1928) dacă ar fi văzut pe stradă un om vorbind la telefon mobil, n-ar fi crezut nimic despre această persoană (vorbitul la un mobil nefăcând parte din realitatea lor).Ar fi crezut doar că e ciudat ceea ce au observat şi lipsit de sens.

Dar, să presupunem că eu aş fi un călător în timp şi eu aş vrea să spun „Salut” generaţiilor viitoare. Cum aş face acest lucru? Dacă m-aş duce la premiera unui film cunoscut şi aş pretinde că vorbesc la telefon mobil, ar fi o idee excelentă. Poate că acest lucru a făcut şi doamna din imagini!

Oricare versiuni ar fi, misterul încă rămâne!