Tlaloc este o zeitate pe care aztecii au venerat-o, fiind reprezentat atât în Marele templu Mayor, cât şi în frescele de la Teotihuacan. Tlaloc este zeul ploii şi al fulgerului. Întrucât el e zeul ploii, aztecii considerau că Tlaloc poate da naştere la viaţă prin ploi, sau poate lua viaţa, prin secete. Pentru a se asigura că Tlaloc le va da oamenilor ploi, în timpul lunilor secetoase, aztecii sacrificau copii, întrucât lacrimile copiilor ar reprezenta picăturile de ploaie.
Tlaloc a fost reprezentat cu o mască facială distinctă. El întotdeauna a părut că purta ochelari şi o mustaţă. Totuşi, e foarte ciudat, pentru că în epoca aztecilor nu se fabricau lentile şi nici astfel de „instrumente optice”. Acest personaj straniu, zeificat la popoarele din America Centrală, a venit, deci, cu proprii ochelari, din patria lui mistică numită Tlalocan, care a fost considerată ca fiind însăşi Paradisul; ţara respectivă se afla „în primul cer” din cele 13 ceruri ale zeilor…