Misterul cosmodromului de la Nazca

1.890 vizualizari

Mâna care a trasat liniile din deşertul Nazca şi pampasul Jumana din Peru, ce se întind pe mai bine de 480 de kilometri pătraţi, rămâne în continuare învăluită în mister. Privite din cer, ele se îmbină pentru a crea diverse figuri: diferite păsări, o maimuţă, un păianjen, o orcă. Scopul lor poate fi şi el cu greu identificat, de vreme ce presupuşii creatori ai lor, membrii civilizaţiei Nazca, ce a înflorit între secolele II şi VI î.Hr., nu au avut cum să le privească în ansamblul, ca urmare a nepriceperii în arta de a zbura.

Enigma imaginilor scrijelite în deşertul peruan este adâncită şi mai mult de către figura botezată „Astronautul“, o creatură ce bate a extraterestru, în opinia unora o dovadă clară că autorii desenelor sunt fiinţe de pe alte planete. Nu toate liniile se contopesc în figuri bine definite, multe sunt simple drepte care străbat deşertul. Asta nu-i împiedică însă pe cei care cred că extratereştrii şi-au încercat mâna în deşertul Nazca să vadă în ele piste de aterizare pentru vizitatorii din spaţiu.

Comunitatea ştiinţifică a dezbărat însă desenele de componenta extraterestră, fără a le nega complexitatea. Figurile geometrice au jucat un rol important în marcarea unor evenimente calendaristice importante, cum sunt solstiţiile şi ciclul anotimpurilor, afirmă la unison cercetătorii. Cea care a descoperit acest lucru a fost astronomul german Maria Reiche, care a studiat desenele de la Nazca timp de patru decenii, între 1948 şi 1998, an în care a decedat. Reiche a fost asistenta arheologului Paul Kosok, expert în America Latină precolumbiană, cel care a atras atenţia întregii lumi asupra sitului de la Nazca după ce, în 1941, a dat accidental peste o pasăre stilizată, care se întindea pe sol pe o lungime de mai bine de 30 de metri.

Pe cât de complexă este semnificaţia desenelor, pe atât de simplă este tehnica folosită pentru a le plăsmui. Creatorii lor n-au făcut decât să îndepărteze pietrele de culoare maronie care acopereau suprafaţa pampasului, lăsând să se vadă pietrele de o culoare mai deschisă.