Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Misteriosul marchiz d’Alveydre, sinarhia şi Noua Ordine Mondială

396

ocultism societateA existat odată un marchiz misterios…

Într-adevăr, se poate spune că un francez s-a aflat la originea utopiilor referitoare la instaurarea unui guvern mondial unic. Şi asta pentru că, la sfârşitul secolului al XIX-lea, un marchiz misterios, Saint-Yves d’Alveydre (1842-1909), s-a străduit să publice o serie de lucrări faimoase, intitulate “Misiuni”, care demonstrau că acest tip de guvern – numit sinarhie – putea să fie aplicabil lumii noastre şi că existase deja din timpuri imemoriale.

…ce a inventat sinarhia

Din punct de vedere etimologic, sinarhia, care se opune anarhiei, este o guvernare cu principii. După spusele inventatorului ei, Agartha înseamnă: „inabordabilă violenţei şi inaccesibilă anarhiei”. Jacques Weiss, mare specialist în opera marchizului, a definit în câteva rânduri gândirea lui Saint-Yves d’Alveydre: „Sinarhia este o formulă de guvernare trinitară, unde cele trei funcţii esenţiale ale activităţii colective a societăţilor – învăţământ, justiţie şi economie — sunt reprezentate într-un mod care le permite să funcţioneze armonios. Pentru aceasta, există trei camere sociale şi nepolitice, alese după profesionalism prin vot universal. Numai ele au sarcina să pregătească legile. Acestor trei camere le corespund trei corpuri politice însărcinate să promulge şi să aplice legile pregătite cu mandat imperativ de cele trei camere sociale. Corpurile politice nu pot să promulge decât legile pregătite dinainte de aceste camere sociale şi formulate de ele sub formă de dorinţă”.

Exprimându-şi dorinţa de a abroga „lupta de clasă”, Saint-Yves defineşte sinarhia ca forma de guvernare ideală. Misiunile demonstrează că istoria a fost întotdeauna doar o lungă şi zadarnică tentativă a omului de a crea „contraputeri”, susceptibile să-i redea adevăratul rol în cetate. Ideea părea, aşadar, seducătoare, având în vedere că democraţia este în mod regulat confiscată de instituţiile sale, care resping în mod sistematic poporul suveran. De unde ideea de a crea, alături de această putere instituţională, contraputerea populară (Autoritatea), însărcinată cu învăţământul şi cultura, cu justiţia şi economia.

Reveriile politice ale lui Saint-Yves d’Alveydre nu au fost niciodată aplicate în Franţa şi nici în alt stat din lume.

Marchizul d'Alveydre
Marchizul d'Alveydre

Guvernarea mondială, condusă de fiinţe spirituale din Agartha

În realitate, utopia lui Saint-Yves d’Alveydre era de a încredinţa guvernarea mondială unor fiinţe spirituale, pline de înţelepciune, unde economia constă în schimburi bazate pe marea lege a împărţirii egale şi a iubirii universale. Pentru Saint-Yves, această guvernare există într-un centru spiritual iniţiatic ascuns în inima Asiei, într-o cetate subterană cu numele de Agartha.

În 1885, Saint-Yves d’Alveydre a primit vizita câtorva asiatici – Superiorii Necunoscuţi, bineînţeles -, care i-au dezvăluit existenţa Agarthei precum şi  a organizării ei politice, iniţiatice şi spirituale. Ar fi vorba de un colegiu de înţelepţi format din 12 membri ajunşi la iniţierea supremă, deasupra lor fiind marele Suveran Pontif, reprezentând sufletul universal, şi Regele Lumii, marele arhitect al cosmosului.

Foarte mulţi ocultişti vor da crezare acestor afirmaţii ale lui Saint-Yves d’Alveydre. Primul dintre ei este Rene Guenon. În tradiţia iudeo-creştină, Regele Lumii este numit Melchisedec, regele Salemului, adică al păcii. Pentru Rene Guenon, Agartha va deveni un centru spiritual suprem, invizibil şi subteran, ascuns profanilor de când omenirea a intrat în ciclul nostru „de întunecare şi de confuzie”, Kali-Yuga, adică epoca neagră, în urmă cu aproximativ 6.000 de ani. Acest centru ar fi depozitarul  tradiţiei  primordiale, mama tuturor religiilor. Din cauza nebuniei oamenilor, centrul iniţiatic Agartha a devenit treptat inaccesibil şi doar organizaţiile iniţiatice păstrează o legătură cu aceşti înţelepţi, care le permite să se orienteze în direcţia corectă. Aceasta este, după părerea lui Guenon, definiţia ezoterismului.

De Gaulle a vrut să desfiinţeze Parlamentul şi să-l înlocuiască cu un “consiliu al înţelepţilor”

Abia ieşite din tipografie, în 1887, contele de Paris expune totuşi un program politic de „Constituţie monarhică populară” după modelul împărţirii autorităţii elaborat de Saint-Yves d’Alveydre. În 1969, generalul de Gaulle a vrut să desfiinţeze Senatul (democraţie instituţională), ca să-l înlocuiască cu o Cameră Economică şi Socială, bazată pe forţele vii ale naţiunii (autoritate legitimă). Poporul francez, consultat prin referendum, a respins această propunere şi de Gaulle a părăsit definitiv puterea.

Toate cărţile marchizului au fost arse

Saint-Yves d’Alveydre a pus să fie distruse toate exemplarele din “Misiunea Indiei“. Cei trei asiatici, pe care îi putem numi „Superiori Necunoscuţi”, i-au dat ordin să nu dezvăluie nimic despre existenţa centrului Agartha. La rândul său, Rene Guenon spune că a fost şi el în contact cu cei din Agartha, dar aceştia nu i-au mai dezvăluit nimic după ce a publicat “Regele Lumii“, pentru că ar fi spus prea multe. Un singur exemplar din “Misiunea Indiei” a putut să fie salvat şi reeditat la moartea lui Saint-Yves, în 1909, dar într-un tiraj foarte mic. În mod ciudat, în timpul ocupaţiei, germanii au confiscat exemplarele rămase şi le-au ars, iar legenda spune că aceiaşi germani, înainte de război, sub impulsul lui Hitler, despre care s-a spus că un timp a fost membru al Societăţii Thule – mic grup din Munchen fără o audienţă reală -, ar fi organizat mai multe misiuni în speranţa de a localiza Agartha, sediu al rasei ariene în Tibet.

Tinutul mitic al Agarthei
Tinutul mitic al Agarthei

Ce e de fapt Agartha?

Credulitatea oamenilor îşi pierde virtutea când devine superstiţie. La sfârşitul secolului al XlX-lea, mitul Agartha a prins rădăcini în inconştientul colectiv. Oamenii, foarte puţin instruiţi în simbolistică, nu au înţeles niciodată că Agartha lui Saint-Yves d’Alveydre era alegoria paradisului, ţinut suprem, accesibil tuturor oamenilor la sfârşitul vieţii şi pe care îl regăsim în multe tradiţii. Este Montsalvat din legenda căutării Graalului la Wolfram von Eschenbach, muntele Kaf din tradiţia islamică sau muntele Meru din hinduism.

Sinarhia era pe punctul să fie aplicată în Franţa în perioada interbelică

În perioada dintre cele două războaie mondiale, sinarhia a făcut iar să se vorbească despre ea. Această contraputere, visată de Saint-Yves d’Alveydre, era pe cale să se instaureze în Franţa. În 1931, trei foşti politehnicieni formează un grup numit X-Crise, devenit la puţin timp după aceea „Centru Politehnic de Studii Economice” (CPPE), al cărui scop este studierea motivelor crizei economice şi instalarea unei economii planificate drept răspuns. Unul dintre ei, Jean Coutrot, politehnician strălucit şi pasionat, devine membru al guvernului Frontului Popular şi încearcă să aplice idei sinarhice, promovând o putere executivă puternică şi restrângând puterea  parlamentară. Coutrot a numit în posturi-cheie foşti membri ai numitului X-Crise şi, curând, s-a observat o conspiraţie a tehnocraţilor, vrând să impună în umbră un guvern de elite cooptate.

O sinucidere misterioasă al unui adept al sinarhiei

Jean Coutrot
Jean Coutrot

În 1941, în timpul guvernului Darlan, Jean Coutrot s-a „sinucis” în mod misterios. Presa a primit ordin să treacă acest eveniment sub tăcere, totuşi, Appel din 5 iunie 1941 publică o ştire scurtă, trei săptămâni mai târziu, întrebându-se: „Da, acest Jean Coutrot a făcut multe aranjamente în aviaţie. Oare nu făcea parte din cea mai secretă şi cea mai nocivă dintre lojile masonice, sinarhia? Aceasta ar explica moartea lui misterioasă”. Aşadar, se şopteşte că Jean Coutrot era Marele Maestru al unei societăţi secrete, motor invizibil al istoriei, care visa să ia puterea – după idealurile lui Saint-Yves d’Alveydre – în numele competenţelor şi sub autoritatea acelui faimos colegiu de iniţiaţi a cărui existenţă fusese dezvăluită de surprinzătorul autor al Misiunilor.

Jean Coutrot a fost găsit zăcând la pământ, aruncat cu siguranţă de la o fereastră şi – la un interval de câteva ore sau zile – cei doi secretari ai săi şi unul dintre prietenii lui au fost şi ei asasinaţi în mod misterios. Toţi aceşti oameni, semnatarii unui pact sinarhic cuprinzând o regulă în treisprezece puncte, făceau parte din Mişcarea Sinarhică a Imperiului (MSE), care era în mod clar orientată spre acţiunea politică de extremă dreapta.

Executarea lui Jean Coutrot ar fi fost comandată de miniştrii guvernului Darlan şi de cadre din Banca Worms, acuzată de a fi finanţat – cu ajutorul unor puternice cercuri financiare anglo-americane -, în anii treizeci, diferitele guverne fasciste din epocă. Acest curent subteran al Mişcării Sinarhice, acuzat de a fi torpilat Revoluţia Naţională, fusese adus  la putere în anturajul  imediat al  mareşalului Petain.

Pactul Sinarhic al Imperiului

Între timp, renunţase, bineînţeles, la orice legătură cu colegiul înţelepţilor din Agartha şi intenţiona:
•  să plaseze puterea politică direct în mâinile unor mandatari din grupurile patronale şi bancare;
•  să realizeze o concentrare maximă în fiecare ramură industrială, ca să suprime orice concurenţă;
•  să devină stăpânul absolut al preţurilor mărfurilor;
•  să închidă muncitorul într-un cadru juridic şi social care să nu mai permită – din partea lui – nici cea mai mică revendicare socială.

Toate aceste revendicări – dintre care unele nu sunt deloc departe de Protocoalele Înţelepţilor Sionului – erau consemnate într-o lucrare intitulată Pactul Sinarhic al Imperiului, stabilit de un anume Chavin, care era inspector general în cadrul Siguranţei, însărcinat cu cazul Coutrot.

Se prezenta ca un volum gros legat în marochin roşu şi cu cotorul aurit. La începutul volumului, o formulă îl ameninţa pe curiosul care ar fi luat cunoştinţă – chiar din greşeală – de conţinut. Respectivul se expunea astfel unei justiţii foarte expeditive: „Orice deţinere ilicită a prezentului document expune la sancţiuni fără limite previzibile, indiferent de canalul prin care a fost primit. Într-un astfel de caz, cel mai bine este să fie ars şi să nu se spună nimic despre el. Revoluţia nu este o glumă, ci acţiunea implacabilă guvernată de o lege de fier”.

În loc de concluzii…

Opera marchizului Saint-Yves d’Alveydre, astăzi uitată, constituind cândva obiectul unei uimitoare veneraţii din partea majorităţii ocultiştilor, pare să fi fost la originea unei întregi literaturi conspiraţioniste moderne referitoare la Noua Ordine Mondială şi la Guvernul Secret. După cum am observat, mulţi scriitori au făcut din dedesubturile politice ale ocultismului, din obsesia societăţii secrete şi din complot calul lor de bătaie. Sinarhia, care era în realitate o simplă sinteză de gândire, a devenit arhetipul miticei societăţi secrete superioare. Aceasta este de nezdruncinat, invincibilă şi suverană, acţionând în numele puternicilor Superiori Necunoscuţi, care întruchipează alianţa ultrasecretă a oamenilor marilor capitaluri, dirijorii  unui gigantic complot internaţional, dorind – dacă n-a făcut-o deja – să ia puterea în lume.

Până astăzi, nimeni nu a putut să demonstreze că sinarhia s-a transformat în societate secretă, mai ales că aceasta a jucat un rol de prim-plan în istoria secolului XX. Există şi argumentul foarte simplist că absenţa dovezilor nu constituie dovada absenţei! Nu are importanţă. Constatăm doar că astăzi Illuminati sunt la fel de „invizibili” ca altădată misterioşii noştri sinarhiei şi Superiori Necunoscuţi…

Orgoni Crystal