Marele filozof francez Voltaire n-a fost niciodată un om religios. Dimpotrivă, el era un ateu convins. Totuşi, aşa cum era moda vremii, el nu refuză un preot pentru spovedanie, aflându-se pe patul morţii. Când preotul care îl spovădui îl întrebă dacă se leapădă de Satana, Voltaire răspunse: “Acum, dragul meu, nu e momentul să îmi fac duşmani”. Însă, în momentul morţii, filozoful francez a scos un urlet “cumplit, înspăimântător, care nu se mai termina”.
Acum, revenind la Voltaire când se afla în viaţă… când James Boswell, care era scoţian, a avut o întrevedere cu Voltaire, care era francez, dar cunoştea bine limba engleză, conversaţia a început în limba franceză. Întrucât Boswell l-a întrebat dacă a încetat să mai vorbească limba engleză, Voltaire i-a răspuns: “Pentru a vorbi limba engleză, trebuie să-mi pun limba între dinţi, însă eu mi-am pierdut dinţii.”
În cursul aceleiaşi întrevederi, Voltaire, care nu şi-a ascuns niciodată simpatiile pentru regimul politic englez, şi-a asezonat anglofilia cu obişnuita sa doză de umor: “Aveţi cel mai bun guvern. Dacă devine rău, îl aruncaţi în ocean; de aceea oceanul vă înconjoară din toate părţile”, i-a spus el lui Boswell.