Într-o zi a anului 1759, filozoful suedez Emanuel Swedenborg (1688-1772) se afla, împreună cu însoţitorii săi, în vizită la Goteborg, situat la o distanţă de 600 km de Stockholm. În momentul în care se pregătea să cineze, Swedenborg a sărit brusc de pe scaun, anunţând celor prezenţi izbucnirea unui incendiu la Stockholm. Cuprins de o agitaţie neobişnuită, cu privirea fixată în depărtări, Swedenborg a povestit timp de două ore, cu lux de amănunte, desfăşurarea catastrofei: flăcările ce cuprindeau tot mai multe case, oamenii care alergau disperaţi ţipând, încercările nereuşite de a localiza incendiul. Toţi cei prezenţi au trăit, alături de Swedenborg şi prin intermediul relatării sale, dramatismul întregului eveniment.
După trecerea celor două ore, Swedenborg a comunicat uşurat că focul a fost stăpânit, exact în momentul în care ajunsese în pragul propriei sale case. A doua zi, Swedenborg a întocmit un raport detaliat asupra viziunii sale, pe care l-a trimis guvernatorului oraşului Stockholm. Răspunsul primit a confirmat exactitatea relatării şi coincidenţa în timp a evenimentului şi viziunii.
Uimitor, nu?