Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Misterioasa viaţă şi moarte a lui Tutankhamon

563

Tutankhamon2Spectaculoasa descoperire a lui Howard Carter din 1922 a mormântului aproape intact al faraonului Tutankhamon în Valea Regilor a stârnit un imens interes pentru Egiptul antic, care s-a continuat până astăzi. Într-adevăr, fabuloasa mască de aur a lui Tutankhamon a devenit imaginea cea mai populară a civilizaţiei egiptene. Dar aceste comori uluitoare au pus persoana din spatele măştii într-un con de umbră. Adevărata viaţă a tânărului rege din Egipt a fost scurtă şi întru câtva misterioasă.

Părinţii şi data urcării sale pe tron rămân incerte. Până de curând, cauza morţii lui Tutankhamon a fost, de asemenea, necunoscută – să fi fost un accident de vânătoare sau a murit din pricina unei boli ? Ori a fost ucis ?

Imaginea vie a zeului Soarelui

Tutankhamon rămâne un mister în ciuda descoperirii lui Carter. Mormântul era plin de comori, peste 2 000 de obiecte în total, iar mumia băiatului faraon a fost aşezată în trei sicrie de aur. Dar nu există practic nicio mărturie care să fi fost găsită în mormânt, ceea ce face foarte dificilă asamblarea unei istorii corecte a vieţii lui Tutankhamon. Se crede că părinţii săi au fost ereticul faraon Akhenaton din cea de-a XVIII-a dinastie (care a condus Egiptul între 1367-1350 î.Hr. sau între 1350-1334 î.Hr.) şi misterioasa lui soţie de-a doua, Kiya. Akhenaton este autorul unei schimbări fără precedent, de-a dreptul revoluţionare, înlocuind vechii zei tradiţionali ai Egiptului cu un singur zeu al soarelui, Aton. Astfel, numele de naştere al lui Tutankhamon a fost, de fapt, Tuîankhaton (Imaginea vie a lui Aton) şi a fost schimbat în Tutankhamun (Imaginea Vie a lui Amun) cu un an sau doi după ce a ajuns la domnie, când politeismul a fost reintrodus în Egipt.

Tutankhamon4Faraon la vârsta de 9 ani

Tutankhamon pare să fi ajuns pe tron la vârsta de 9 ani, probabil în jurul anului 1334 î.Hr. şi a guvernat vreme de zece ani. Pentru că noul faraon era atât de tânăr şi nu avea rude de sex feminin destul de mature, o mare parte din responsabilitatea domniei sale (şi a creşterii) le-a revenit lui Ay, ministrul-şef, şi Horemheb, comandantul armatei.

La scurt timp după ce a devenit rege, Tutankhamon s-a căsătorit cu sora sa vitregă Ankhesenamun, fiica lui Akhenaton şi a primei sale soţii, Nefertiti, şi nepoata sfătuitorului regelui, Ay. Există puţine informaţii despre domnia lui Tutankhamon, care a condus mai întâi din oraşul lui Akhenaton, Amarna, situat pe malul estic al Nilului, la aproximativ 400 km nord de Luxor, înainte de a se muta în noua capitală Memphis, aflată la 20 km sud de Cairo de astăzi, pe malul vestic al Nilului.

Horemheb şi Ay au fost probabil cei care l-au convins pe noul faraon să renunţe la religia lui Aton şi să se întoarcă la vechile căi. Conservată pe stela restaurării – la Templul Karnak din Teba – se află descrierea paşilor făcuţi de Tutankhamon pentru a readuce vechii zei şi tradiţiile, care au inclus găsirea unui nou cler, construcţia unor noi temple şi programe de restaurare a templelor vechilor zei.

Moartea suspectă a faraonului

Faraonul şi soţia lui au avut doi copii: două fete născute moarte, ale căror mumii au fost descoperite în mormântul său. Mai este cunoscut un singur aspect, anume că atunci când avea 19 ani, viaţa lui Tutankhamon s-a curmat în mod misterios. Mulţi au considerat moartea suspectă. De îndată ce a fost destul de matur încât să ia propriile decizii şi să-şi preia rolul de lider al poporului său – nu de a împărţi acest rol cu Ay şi Horemheb -, Tutankhamon a murit.

După moartea sa, văduva lui, Ankhesenamun, s-a căsătorit cu Ay, propriul bunic. A fost găsit un inel cu pecete, purtând numele Ay şi Ankhesenamun, reprezentând uniunea acestora. Această căsătorie i-a permis lui Ay, care nu avea sânge nobil, să moştenească tronul. Ankhesenamun dispare din arhive la scurt timp după căsătorie, sugerând faptul că a fost ucisă, probabil din porunca lui Ay.

Tutankhamon3O scrisoare uimitoare a văduvii faraonului

La scurt timp după moartea soţului ei şi chiar înainte de a dispărea pentru totdeauna din istorie, ea a scris una dintre cele mai uimitoare scrisori din lumea antică descoperite până acum. Scrisoarea, trimisă de o „văduvă regală” egipteană, a fost datată la sfârşitul celei de-a XVIII-a dinastii şi a fost descoperită în arhivele capitalei hitite Hattusa (Bodazkale de astăzi), în Turcia. Documentul i-a fost trimis regelui Suppiluliuma I al hitiţilor, o putere în ascensiune a Orientului Apropiat la vremea respectivă şi un pericol evident pentru Egipt.

Într-o parte a documentului se afirmă: „Soţul meu a murit şi nu am niciun fiu. Se spune că aveţi mulţi fii. Mi-aţi putea da un fiu ca să-mi devină soţ. Nu aş alege niciodată un servitor de-al meu ca să-l fac soţ! Mă tem! “ Iniţial, regele hitit şi-a exprimat suspiciunea cu privire la motivele reginei Ankhesenamun, dar după ce a trimis un mesager în Egipt ca să investigheze situaţia, care a adus o a doua scrisoare din partea reginei Egiptului, el a fost de acord cu căsătoria şi şi-a trimis fiul, prinţul Zannanza, în Egipt. Totuşi, prinţul a ajuns doar până la graniţă, fiind ucis de o facţiune egipteană care nu voia ca un rege străin să ocupe tronul Egiptului. Această crimă a provocat un război între egipteni şi hitiţi, sfârşindu-se cu înfrângerea Egiptului la Amqa, lângă Kadesh, în vestul Siriei.

Unii au sugerat că această scrisoare incredibilă nu i-a aparţinut lui Ankhesenamun, ci mamei sale, Nefertiti, dar acest lucru este puţin probabil, deoarece soţul lui Nefertiti, Akhenaton, a avut un sucesor şi, astfel, nu ar fi fost nevoie de această scrisoare către un rege străin.

Aşadar, ce motiv să fi avut Ankhesenamun pentru a iniţia această corespondenţă trădătoare, care ar fi avut ca rezultat preluarea ţării de către un rege duşman ? Este posibil ca moartea lui Tutankhamon (fără să lase un moştenitor) să fi fost cheia problemei. Conform unei teorii, scrisorile au fost trimise pentru că egiptenii se temeau de ameninţarea pe care o reprezentau hitiţii şi credeau că o alianţă prin căsătorie cu aceştia ar feri Egiptul de primejdia cuceririi. Este posibil ca regina să fi plănuit domnia alături de un rege hitit sprijinit de puterea militară a Imperiului Hitit, dar planul ei a fost spulberat odată cu uciderea prinţului Zannanza. Acest fapt ne duce cu gândul la soarta lui Tutankhamon însuşi.

Misterul uciderii faraonului

De când trupul lui Tutankhamon a fost descoperit şi examinat de echipa lui Howard Carter în anii ’20, au existat numeroase speculaţii cu privire la felul în care acesta a murit. Radiografiile craniului, efectuate mai întâi în 1968 de o echipă de la Universitatea din Liverpool, apoi în 1978 de cercetători de la Universitatea din Michigan, au scos la iveală o aşchie de os în creier şi dovada unei hemoragii masive în partea posterioară a craniului, probabil cauzată de o lovitură deliberată. Dovezile furnizate de aceste radiografii, împreună cu circumstanţele suspecte care înconjoară moartea regelui Tut i-au făcut pe unii să conchidă că băiatul faraon trebuie să fi fost ucis. Dar de cine?

Persoana cel mai adesea prezentată ca posibil ucigaş al lui Tutankhamon este bărbatul care avea cel mai mult de câştigat din moartea acestuia, vârstnicul servitor regal Ay. Ay a domnit ceva mai mult de patru ani ca faraon după moartea lui Tutankhamon şi s-ar părea că avea motive să ucidă, deşi nu există nicio dovadă că a avut în vreun fel de-a face cu moartea faraonului.

Alţi cercetători sunt de părere că un bărbat mult mai tânăr ar fi răspunzător, Horemheb, care i-a succedat la tron lui Ay în jurul anului 1321 î.Hr., pentru a deveni ultimul faraon al celei de-a XVIII-a dinastii antice a Egiptului. Horemheb a fost faraon timp de 27 de ani, perioadă în care a reorganizat masiv ţara, Egiptul devenind mult mai puternic şi mai stabil decât fusese înainte. A fost, de asemenea, hotărât să întoarcă Egiptul la credinţele religioase tradiţionale, ştergând astfel orice urmă a cultului lui Aton.

Se crede că un motiv pentru care Tutankhamon a fost omis din lista regilor clasici ai Egiptului este că Horemheb a uzurpat o mare parte din munca tânărului faraon, inclusiv monumentele de la Karnak şi Luxor. Să fi complotat una dintre aceste două figuri obscure sau poate chiar amândouă pentru moartea băiatul faraon?

Tutankhamon1Tomografia computerizată arată că faraonul a murit datorită unei gangrene

În ianuarie 2005, prima tomografie computerizată (o tehnică de radiografiere care produce un film al unei secţiuni transversale detaliate de ţesut) efectuată vreodată asupra unei mumii egiptene a analizat scheletul vechi de 3 300 de ani al lui Tutankhamon. În mod surprinzător, echipa de cercetători egipteni nu a găsit nicio urmă de lovitură în partea dorsală a capului şi nicio urmă de violenţă pe corp. Fragmentul de os identificat în radiografiile anterioare fusese probabil dislocat în timpul procesului de îmbălsămare. Când Tutankhamon a fost mumificat, creierul i-a fost scos din craniu, care a fost umplut cu răşină ce s-a întărit de-a lungul timpului. Dacă aşchia de os ar fi fost rezultatul unei lovituri ce i-a provocat moartea, nu ar fi rămas liberă prin craniu. Zona întunecată de la ceafă, considerată de unii urma unei traume, a fost – au explicat oamenii de ştiinţă – rezultatul dezmembrării corpului pentru fotografiere, după descoperirea iniţială de către Howard Carter. În timpul acestui proces, o nuia a fost introdusă în ceafă, pentru a sprijini craniul.

Concluzia generală a cercetătorilor a fost că Tutankhamon a avut o constituţie firavă, dar a fost un tânăr relativ sănătos, înalt de 1,65 m. Folosind fotografiile de înaltă rezoluţie rezultate în urma tomografiei computerizate, trei echipe de artişti criminalişti din Franţa, Egipt şi Statele Unite au construit modele separate, dar similare ale chipului faraonului. Rezultatul nu prezintă doar o uluitoare asemănare cu faimoasa mască de aur care acoperea chipul mumificat al lui Tutankhamon, ci şi cu o bine-cunoscută imagine a faraonului din copilărie, înfăţişat drept Zeu al Soarelui ridicându-se la răsărit dintr-o floare de lotus. Dar cum a murit regele?

Când a examinat trupul lui Tutankhamon, echipa a descoperit o fractură a femurului de la piciorul stâng, despre care Howard Carter susţinuse anterior că a survenit în timpul procesului de îmbălsămare sau după mumificare. La reexaminare, oamenii de ştiinţă au descoperit că piciorul s-a rupt cu doar câteva zile înainte de moartea lui Tutankhamon şi a dus probabil la gangrenare, acesta fiind motivul morţii faraonului. Această dovadă nu sprijină, prin urmare, teoria conspiraţiei criminale dintre sfătuitorii lui Tutankhamon, Ay şi Horemheb, ci mai degrabă pe cea conform căreia faraonul şi-a fracturat piciorul, probabil în timpul unui accident de vânătoare, şi nu a fost tratat suficient de repede încât să se evite infecţia. Dacă Ay sau Horemheb ar fi putut face ceva pentru a împiedica moartea tânărului faraon este deja o altă chestiune.

Orgoni Crystal