Blestemul faraonului Tutankhamon are legătură cu un străvechi virus misterios?


Se ştie demult de blestemul mormântului faraonului egiptean Tutankhamon. După ce mormântul acestuia a fost descoperit şi deschis, în 1922, arheologii care au participat la această istorică descoperire au avut parte de morţi ciudate.

Totul a început în aprilie 1923, când lordul George Carnervon (organizatorul principal al expediţiei arheologice de descoperire a mormântului faraonului) a decedat în urma unei boli stranii, la hotelul Continental din Cairo. Aparent, totul a început de la o infecţie la gât, datorată muşcăturii unui ţânţar. Infecţia de la gât a avansat rapid, pentru ca, la sfârşitul aceleiaşi luni, să se declanşeze o congestie pulmonară. În accesele de febră ce au avut loc înaintea morţii, după cum aveau să declare mai mulţi martori, lordul George Carnervon a pronunţat de mai multe ori numele lui Tutankamon, iar ultimile sale cuvinte au fost: „Am auzit chemarea sa, o voi urma”.

În 1924 a murit Archibald Douglas Reed, biologul care a desfăşurat bandaletele şi fesele mumiei; accesele de febră violente i-au provocat acestuia o moarte fulgerătoare. Până în 1929, numai puţin de 22 de persoane care, într-un fel sau altul, fuseseră asociate săpăturilor, deschiderii mormântului sau contactului direct cu mumia sau cu obiecte din mormânt, au murit în condiţii destul de bizare. Dintre acestea, 13 persoane participaseră direct la săpături şi la deschiderea mormântului. În lunga listă de decese asociată deschiderii mormântului lui Tutankamon, poate fi inclus profesorul La Fleur, care a murit a doua zi după ce a vizitat mormântul, în urma unor accese de febră. Profesorul Jean Dumichem, care în anul 1922 a copiat diferite inscripţii din zonă, a fost şi el lovit de aceleaşi misterioase accese de febră, murind într-o stare avansată de demenţă. În timpul crizelor de febră, Jean Dumichem povestea incredibile evenimente petrecute cu mii de ani în urmă în Valea Nilului.

Aceste morţi nu pot fi întâmplătoare; de aceea, au fost emise mai multe ipoteze de-a lungul timpului, cea mai interesantă fiind cea a medicului egiptean Ezzedine Taha, profesor de medicină şi biologie la Universitatea din Cairo, care a consultat un mare număr de arheologi şi de funcţionari din muzee. După profesorul Taha, moartea celor atinşi de „blestemul lui Tutankamon” a fost provocată de o serie de viruşi cauzatori de maladii, printre care şi cel numit „Asperillus Niger”. După cum afirma profesorul Ezzedine Taha, virusul denumit Asperillus Niger posedă o capacitate ieşită din comun de a supravieţui în interiorul mumiilor, în mausolee şi piramide, cavouri şi morminte, spaţii închise în general, o perioadă îndelungată – cel puţin 3.000-4.000 de ani -, fără să-şi schimbe compoziţia şi să-şi diminueze propietăţile nocive.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO