Misterioasa vajra, arma cu fulgere a zeilor din timpuri imemoriale

În străvechile texte indiene se vorbeşte la un moment dat de o armă misterioasă pe nume „vajra”. Dar ce poate fi ea? În limba sanscrită, cuvântul „vajra” este definit ca fiind ceva tare sau puternic, ca un diamant. Simbolizează o stare impenetrabilă, imobilă și indestructibilă a cunoașterii și iluminării.

Se pare că „vajra” era arma principală a zeului vedic Indra, regele Develor. Potrivit legendelor, fiinţele malefice Asuras, Namuchi și Vritra au îndepărtat toată lumina de pe Pământ, care a devenit neospitalier ființelor vii. Indra s-a luptat cu aceşti demoni fără succes și, în ultimă instanță, l-a chemat în ajutor pe zeul suprem Vishnu. Acesta din urmă l-a informat pe Indra că numai o armă care nu era nici solidă, nici lichidă îi putea ucide pe demoni. Iar această armă era „vajra”, cea care putea scoate fulgere prin ea. Cu ajutorul lui vijra, Indra i-a omorât pe demoni şi a întors lumina pe Pământ.

Imaginile tradiționale ale vajrei o descriu ca un cilindric metalic cu trei, cinci sau nouă vârfuri, ca nişte flori de lotus, care se deschid din fiecare capăt.

Interesant e faptul că şi în alte mitologii ale lumii apare descrisă arma cu fulgere. De exemplu, în mitologia greacă ni se spune că Zeus s-a folosit de o armă formidabilă pentru a lupta cu creatura cea mai înfricoșătoare, șarpele Typhon cu sute de capete. Zeus este descris ca ţinând în mână o armă din care ieşeau fulgere, această armă având la fiecare capăt a sa câte trei vârfuri.

În mitologia irlandeză, arma magică a eroului lui Ulster Cuchulainn este Gae Bolga sau sulița fulgerului. Cuchulainn luptă și-l ucide pe prietenul său din copilărie, Ferdia, cu această armă magică. Gae Bolga este descrisă ca o suliță, care se separă la capete în mai multe vârfuri. În cultura aztecă, există zeul Huitzilopochtli, care cu ajutorul armei sale, Xiuhcoatl – „șarpele de foc“ – a ucis-o pe sora lui Coyolxauhqui.

Concluzia? Universalitatea simbolismului acestei arme cu fulgere arată faptul că ea nu s-au născut din imaginația omului, ci chiar a existat, a fost una reală. Cineva, undeva în trecutul nostru îndepărtat, a văzut-o și a scris despre ea. Iar dacă vajra a fost autentică, poate că şi zeii care au folosit-o au fost fiinţe autentice. Şi această cunoaștere nouă ar putea deschide ușa unei noi înțelegeri revoluționare despre ceea ce suntem noi cu adevărat.