Marele fizician Hawking s-a sclerozat de tot: visează la colonizarea Lunii şi a planetei Marte de către oameni, uitând că noi nu putem depăşi centura de radiaţii Van Allen, care înconjoară Pământul!
Unii îl consideră pe Stephen Hawking ca fiind cel mai mare fizician aflat în viaţă sau un mare geniu al fizicii. E posibil să fie aşa (nu neg acest lucru), dar ştiţi cum e povestea: el poate fi specialist sau expert într-un anumit domeniu al fizicii, dar asta nu înseamnă că are răspunsurile tuturor lucrurilor. Nu poţi fi genial în toate; şi, în plus, chiar şi geniile se pot înşela. De ce spun asta? Pentru că am citit câteva din lucrările lui Hawking (printre care şi „Marele design”) şi nu mi s-a părut deloc convingător. Pentru că insistă cu prostia că „Universul a apărut spontan din nimic”, ceea ce, din punct de vedere logic sau matematic nu poate fi niciodată adevărat, oricâte argumente fizice s-ar aduce: 0 (adică nimic) nu poate da niciodată 1, 2 sau altă cifră. Despre Hawking şi teoriile sale ciudate, am mai vorbit de mai multe ori pe site (aduc aminte de articolul acesta: Stephen Hawking crede că viaţa de apoi este un basm…Vai de capul lui!).
Acum însă vom comenta un alt subiect despre Stephen Hawking, subiect care l-am preluat din gandul.info. Haideţi să cităm puţin din articol şi apoi să-l comentăm împreună:
Astrofizicianul britanic Stephen Hawking a declarat, weekendul trecut, într-o emisiune de televiziune dedicată Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), că, peste 50 de ani, oamenii vor trăi pe Lună şi se vor afla în drum spre Marte, considerând că acest secol va fi „cu adevărat o epocă a spaţiului”. În timpul emisiunii de televiziune „Live from Space”, celebrul astrofizician a spus că oamenii vor avea colonii pe Lună „în următorii 50 de ani” şi că alţi oameni vor trăi pe Marte până în anul 2100. Dacă nu vor fi colonizate alte planete, profesorul Hawking crede că rasa umană se va confrunta cu riscul unei extincţii iminente, întrucât prea mulţi oameni vor trăi pe Terra, iar planeta noastră nu poate să suporte un număr infinit de locuitori.
* În nişte almanahuri mai vechi din anii 70, atunci când populaţia era de 4 miliarde de oameni, specialiştii în demografie, sociologie şi economie avertizau asupra faptului că dacă se va atinge cifra de 6 miliarde, toată lumea se va prăbuşi şi va exista o foamete generalizată în lume. Această predicţie s-a dovedit una total falsă; 6 miliarde de oameni s-a atins în anul 2000, iar acest an a fost chiar foarte prosper pentru majoritatea economiilor lumii. Întotdeauna ni se spune că suntem prea mulţi, dar, până la urmă, realitatea dovedeşte că nu eşte aşa.
* În spatele îngrijorării noastre cu privire la creşterea populaţiei, se ascund dorinţele noastre egoiste de a ne bucura de această lume, fără ca şi alţii să se bucure de ea.
* „Excesul de populaţie duce la dispariţia megafaunei” este un mit fals, întrucât cele mai spectaculoase şi mai masive dispariţii de megafaună au avut loc în perioada când oamenii erau mai puţini de 1 milion de locuitori, în “perioada uciderilor din Pleistocen”, atunci când oamenii au intrat în America de Nord în Asia. În timpul acestei perioade, lumea a pierdut o mulţime de specii, ca mamutul, tigrul cu dinţi tip sabie, “lupul fioros”, castorul gigant şi numeroase alte specii. N-a trebuit să fim 7 miliarde de oameni, pentru ca acest lucru să se întâmple. De fapt, aceste dispariţii au apărut la densităţi extrem de joase de populaţie.
* Atunci când există concentrări mari de oameni în oraşe, aceştia constituie motoarele pentru inovaţii şi avansuri culturale. De exemplu, noi patente şi inovaţii tehnologice provin în special din oraşe; cu cât e mai mare oraşul, cu atât mai multe patente şi inovaţii sunt produse.
Să mai aduc în plus şi alte argumente? De exemplu, anual se cheltuie anual sute de miliarde de dolari inutil pentru apărare. Dacă toate statele lumii ar lua decizia să nu se mai războiască între ele, iar aceşti bani să fie folosiţi, de exemplu, pentru a crea o agricultură eficientă în Sahara, de exemplu, atunci problema alimentării populaţiei nu s-ar mai pune vreodată. Cât priveşte resursele naturale, în fiecare an se descoperă noi şi noi resurse, în fiecare an se găsesc alternative la aceste resurse, aşa că n-ar trebuie să ne îngrijorăm nici din acest punct de vedere.
În al doilea rând, ideea colonizării altor planete nu se va putea pune în practică niciodată. E din acelaşi motiv pentru care omul n-a ajuns niciodată pe Lună: centura de radiaţii Van Allen! Şi n-am spus-o doar eu, ci şi alţi fizicieni… în plus, chiar NASA a recunoscut! De aceea, vă invit să recitiţi acest articol din 31 martie 2011: NASA: omenirea nu se poate aventura în spaţiu datorită centurii van Allen. Cum dracu’ am ajuns atunci pe Lună?
Începând cu altitudinea de 1.500 de kilometri şi până la aproximativ 40.000 de kilometri deasupra Pământului, există o zonă plină de radiaţii, denumită centura Van Allen (…) În 1998, nava Space Shuttle a zburat până la o altitudine de 500 de kilometri, una dintre cele mai înalte altitudini atinse vreodată, cu 1.000 de kilometri sub zona în care începe centura de radiaţii van Allen. Dar radiaţiile au fost atât de severe, încât astronauţii au văzut flash-uri de lumină, chiar având ochii închişi, pe care le-au descris ca fiind stele căzătoare. Aşa de puternice erau radiaţiile, încât acestea au penetrat învelişul navei, apoi învelişul protector al costumelor lor, trecând prin craniul lor şi ajungând până la retina lor închisă (…) Aceste radiaţii ar putea avea efect asupra astronauţilor, afectându-le sănătatea. Electronii de radiaţii pot penetra diverse materiale, inclusiv costumele de astronauţi şi pot trece prin pereţii navelor spaţiale (…) Într-un interviu acordat de şeful NASA, Dan Godlin, în 1994, jurnalistei de televiziune Sheena McDonald, acesta a recunoscut faptul că omenirea nu se poate aventura în spaţiu mai mult de 400 de kilometri, până nu se va găsi o modalitate de a traversa centura de radiaţii mortale van Allen. Săracul şef NASA uitase că în urmă cu vreo 25 de ani, Agenţia Spaţială Americană trimisese deja 27 astronauţi, dincolo de această centură, până pe Lună (aflată la circa 400.000 de kilometri distanţă). A fost prins cu mâţa-n sac!
Din 1962, centura van Allen este acompaniată de o altă centură, având chiar radiaţii mult mai periculoase, fiind introdusă artificial de armata SUA. Suspectăm că prin operaţiunea Starfish Prime, prin explozia a 1,4 megatone de TNT, la 400 de kilometri deasupra Pământului, NASA a încercat să creeze un coridor prin această barieră naturală. Dar, în final, a înrăutăţit şi mai mult situaţia. Astronomul Bernard Lovell spunea atunci că această explozie va avea efecte catastrofale, atât pe Pământ, cât şi în spaţiu. Radiaţiile create de această explozie artificială, au fost atrase într-o altă centură, de sute ori mai periculoasă decât centura naturală. În 2002, această zonă artificială era de 25 de ori mai periculoasă decât cea mai intensă zonă de radiaţii naturală. Nu numai că NASA a dat greş cu acest experiment Starfish Prime, dar a mai şi crescut riscul de radiaţii pentru astronauţi.
Aşadar, omenirea nu se poate aventura pe Marte şi Lună, din cauza centurii Van Allen. Atunci, de ce mai vorbeşte Hawking despre colonizări imposibile!?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Unii îl consideră pe Stephen Hawking ca fiind cel mai mare fizician aflat în viaţă sau un mare geniu al fizicii. E posibil să fie aşa (nu neg acest lucru), dar ştiţi cum e povestea: el poate fi specialist sau expert într-un anumit domeniu al fizicii, dar asta nu înseamnă că are răspunsurile tuturor lucrurilor. Nu poţi fi genial în toate; şi, în plus, chiar şi geniile se pot înşela. De ce spun asta? Pentru că am citit câteva din lucrările lui Hawking (printre care şi „Marele design”) şi nu mi s-a părut deloc convingător. Pentru că insistă cu prostia că „Universul a apărut spontan din nimic”, ceea ce, din punct de vedere logic sau matematic nu poate fi niciodată adevărat, oricâte argumente fizice s-ar aduce: 0 (adică nimic) nu poate da niciodată 1, 2 sau altă cifră. Despre Hawking şi teoriile sale ciudate, am mai vorbit de mai multe ori pe site (aduc aminte de articolul acesta: Stephen Hawking crede că viaţa de apoi este un basm…Vai de capul lui!).
