De ce ateiştii nu pot exista? Pentru că afirmaţia „Dumnezeu nu există” este una falsă


Ateismul nu poate exista. Iată o afirmaţie clară, dar care poate fi demonstrată. Şi pentru asta, mă adresez ateiştilor cu două întrebări: (1) Puteţi să-mi spuneţi care e greutatea totală a nisipului de pe plajele de la Marea Neagră? Pot presupune, fără a greşi, că nu ştiţi răspunsul la această întrebare. Dar iată şi următoarea: (2) Ştiţi câte fire de păr totale de păr se află pe spatele unui câine ciobănesc românesc? În mod sigur, nu ştiţi să răspundeţi nici la această întrebare. Aşadar, pot trage concluzia, fără a greşi, că sunt multe lucruri pe care nu le ştiţi. E important de pus aceste întrebări, pentru că sunt unii oameni care cred că ştiu totul.

Să spunem că unul dintre ateiştii celebri ai lumii, de exemplu Stephen Hawking, ar şti circa 1% din cunoaşterea totală a Universului. Pentru a cunoaşte 100%, ar trebui să ştii chiar totul. N-ar trebui să existe o singură piatră din întreg Universul pe care să n-o cunoşti sau un fir de nisip de care să nu fii conştiemt. Ai ştii tot ce s-a întâmplat în istorie, ai cunoaşte chiar care a fost viaţa amoroasă a străbunicii lui Constantin Brâncoveanu, precum şi câţi pisoi a născut pisica lui Tudor Vladimirescu. Ai cunoaşte câte fire de păr are fiecare cap şi chiar şi fiecare gând în parte. Toată istoria lumii ţi s-ar dezvălui, pentru că ai fi omniescent. Nu uita că unul dintre cele mai geniale minţi ale omenirii care a trăit vreodată, Thomas Edison, a spus: „Nu ştim nici a milioana parte din totul”.

Dar, să revin la idee. Să spunem că Stephen Hawking ar şti 1% din întreg Universul (deşi, chiar şi acest lucru e imposibil). Dar, în mod sigur, el nu este conştient de cel puţin 99% din întreaga cunoaştere a Universului. Nu ar fi, totuşi, posibil ca în acest procent de 99% să se găsească dovezile care să arate existenţa lui Dumnezeu? Ba da, ar fi posibil. Atunci de ce Hawking afirmă cu atâta siguranţă că Dumnezeu nu există, atât timp cât el nu este conştient de toate misterele acestui Univers!?

Să privim această idee din alt punct de vedere. Să zicem că aş face o afirmaţie categorică: „Nu există aur în Maroc”. De ce ar fi nevoie pentru aş dovedi această afirmaţie? Aş avea nevoie de o cunoaştere absolută. Ar trebui să excavez întreg subsolul Marocului, ar trebui să caut orice piatră din Maroc, să exploatez tot pietrişul de pe fundul apelor, să scormonesc în tot pământul pentru a afirma clar că în Maroc nu există aur. Iar acest lucru este imposibil de făcut şi de dovedit. Dar, dacă aş găsi un singur filon de aur în Maroc, atunci întreaga afirmaţie că „Nu există aur în Maroc” este una falsă. Aşadar, pentru a face afirmaţia că „Nu există aur în Maroc” am nevoie de toate cunoştinţele şi informaţiile (ceea ce este imposibil). Dar, pentru afirmaţia „Există aur în Maroc” nu am nevoie de toată cunoaşterea, ci doar de găsirea unui singure bucăţi de aur în această ţară şi astfel afirmaţia devine adevărată.

Pentru a spune în mod categoric că „Nu există Dumnezeu”, înseamnă a face o afirmaţie absolută. Iar, pentru ca această afirmaţie să fie adevărată, o persoană trebuie să aibă la dispoziţie toate cunoştinţele Universului, ceea ce nicio fiinţă umană n-ar putea-o face vreodată. Dar, dacă insişti că nu crezi în Dumnezeu, ai putea spune cel mult: „Ţinând cont de cunoştinţele mele limitate de 1/1.000.000% din totalul cunoştinţelor Universului, cred că nu există Dumnezeu”. Această afirmaţie este într-adevăr corectă. Dar, ţinând cont de lipsa masivă de cunoştinţe, nu ştii dacă Dumnezeu există. Aşadar, în sensul strict al cuvântului, nu poţi fi ateist. Ca să fii cu adevărat ateist, ar trebui să cunoşti totul. Iar cum acest lucru este imposibil, nu poţi fi niciun ateist, ci doar cel mult un agnostic, adică cineva care nu ştie nici dacă Dumnezeu nu există, nici că El există.

Se spune că Mussolini, celebrul dictator fascist, s-a urcat pe o stâncă şi a ţipat în gura mare: „Dumnezeule, dacă exişti, ia şi loveşte-mă!” Cum Dumnezeu nu s-a grăbit să-l lovească, Mussolini a tras concluzia că Dumnezeu nu există. Dar Dumnezeu l-a lovit mai târziu, într-un alt mod, atunci când a fost împuşcat, alături de amanta sa, de către comunişti, în anul 1945, iar cadavrul său a fost batjocorit de mulţime.


Lasă un comentariu