Site de secrete, stiinta si metafizica

Prin experimentele secrete Argus şi Starfish Prime, NASA a încercat să creeze o “spărtură” în centura de radiaţii van Allen… Zadarnică încercare!

5 39

Într-un articol publicat pe 31 mai 2012 pe site-ul Descoperă.ro şi intitulat “Operaţiunea Argus – probabil cel mai periculos experiment nuclear din istorie”, putem citi următoarele:

“În anul 1958, la mii de metri înălţime deasupra Oceanului Atlantic de Sud, explodau rachete cu încărcătură nucleară. Experimentul, unul extrem de ambiţios pentru acele vremuri, fusese demarat într-o secretomanie tipică tensionatei situaţii mondiale, de către armata americană, care dorea astfel să câştige teren în faţa sovieticilor. Evenimentul a fost cunoscut sub numele de Operaţiunea Argus, iar Washington-ul l-a încadrat mulţi ani în categoria Top Secret (…) Ideea din spatele experimentului care putea să aducă Apocalipsa aparţinea fizicianului grec Nicholas Christofilos din cadrul Lawrence Radiation Laboratory, care dorea să-şi verifice, pe această cale, teoria denumită Efectul Christofilos. Fizicianul grec susţinea că, dacă este detonată o rachetă nucleară în straturile superioare ale atmosferei, explozia acesteia va duce la un câmp de radiaţie similar cu cel al centurii Van Allen care ne înconjoară planeta. În esenţă, dacă experimentul reuşeşte, se creează un adevărat scut suplimentar de electroni în jurul planetei (…)

În cele din urmă, experimentele au fost declarate un succes naţional, iar Operaţiunea Argus a demonstrat validitatea teoriei lui Christofilos: crearea unui scut de electroni derivat din explozia nucleară în straturile superioare ale atmosferei (…) Efectele centurii artificiale de radiaţii, ce au durat câteva săptămâni, au constat în bruierea comunicaţiilor radio şi de tip radar şi mai ales deteriorarea şi chiar distrugerea mecanismelor responsabile de lansarea rachetelor inamice cu încărcătură nucleară. Un alt efect secundar al exploziilor nucleare consta în periclitarea vieţilor echipajelor care se deplasau pe orbita Terrei în navete spaţiale.”

Dar operaţiunea Argus n-a fost singurul test nuclear realizat de SUA la înaltă altitudine. Unul dintre cele mai controversate şi mai secrete teste a fost “Starfish Prime”, efectuat în anul 1962, la 400 de kilometri altitudine, deasupra Insulei Johnson din Oceanul Pacific. Efectul acestei explozii în atmosfera superioară a Pământului a fost devastator, distrugând numeroşi sateliţi artificiali, dar şi creând o centură artificială în jurul Pământului, asemănătoare centurii naturale de radiaţii van Allen.

Despre centura de radiaţii van Allen am discutat mai pe larg în cadrul acestui articol: https://www.lovendal.ro/wp52/nasa-omenirea-nu-se-poate-aventura-in-spatiu-datorita-centurii-van-allen-cum-dracu-am-ajuns-atunci-pe-luna/, în care arătam de ce este posibil ca omul să nu poată depăşi limita de 1.000 de kilometri de deasupra Pământului, de unde începe propriu-zis centura. Citez din acel articol:

În 1998, nava Space Shuttle a zburat până la o altitudine de 500 de kilometri, una dintre cele mai înalte altitudini atinse vreodată, cu 1.000 de kilometri sub zona în care începe centura de radiaţii van Allen. Dar radiaţiile au fost atât de severe, încât astronauţii au văzut flash-uri de lumină, chiar având ochii închişi, pe care le-au descris ca fiind stele căzătoare. Aşa de puternice erau radiaţiile, încât acestea au penetrat învelişul navei, apoi învelişul protector al costumelor lor, trecând prin craniul lor şi ajungând până la retina lor închisă (…) Centura de radiaţii ce înconjoară Pământul ar putea fi mult mai periculoasă pentru astronauţi decât s-a crezut iniţial (…) Aceste radiaţii ar putea avea efect asupra astronauţilor, afectându-le sănătatea. Electronii de radiaţii pot penetra diverse materiale, inclusiv costumele de astronauţi şi pot trece prin pereţii navelor spaţiale.

Din acest motiv, aşa-zisele aselenizări ale omului (începând cu anul 1969) ar fi fost doar nişte înscenări puse la cale de NASA. Dar, nu doar din cauza centurii van Allen, omul nu ar fi ajuns niciodată pe Lună, ci şi din cauza centurii de radiaţie artificială, creată de operaţiunea Starfish Prime din 1962. Vă prezint o mică traducere din binecunoscutul documentar “Dark Mission”, care vorbeşte despre farsa aselenizărilor NASA (vezi AICI, între 00:06:11 şi 00:07:35):

Dr. James Van Allen a vorbit de necesitatea protejării costumelor astronauţilor, pentru că aceste radiaţii sunt periculoase organismelor vii. Din 1962, centura van Allen este acompaniată de o altă centură, având chiar radiaţii mult mai periculoase, fiind introdusă artificial de armata SUA. Suspectăm că prin operaţiunea Starfish Prime, prin explozia a 1,4 megatone de TNT, la 400 de kilometri deasupra Pământului, NASA a încercat să creeze un coridor prin această barieră naturală. Dar, în final, a înrăutăţit şi mai mult situaţia.

Astronomul Bernard Lovell spunea atunci că această explozie va avea efecte catastrofale, atât pe Pământ, cât şi în spaţiu. Radiaţiile create de această explozie artificială, au fost atrase într-o altă centură, de sute ori mai periculoasă decât centura naturală. În 2002, această zonă artificială era de 25 de ori mai periculoasă decât cea mai intensă zonă de radiaţii naturală.

Nu numai că NASA a dat greş cu acest experiment Starfish Prime, dar a mai şi crescut riscul de radiaţii pentru astronauţi.

Aşadar, iată care era scopul ascuns al acestor experimente nucleare în atmosfera superioară a Pământului: crearea unui coridor în centura van Allen, prin care astronauţii să poată trece nestingheriţi în misiunile lor spaţiale viitoare. Dar se pare că au dat greş…şi încă o dată, aselenizările Apollo, se dovedesc a fi nişte farse incredibile puse la cale de NASA…

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie