Una dintre cele mai interesante figuri împărăteşti din Evul Mediu a fost Zoe Porfirogenita, împărăteasă a Bizanţului pe la mijlocul secolului al XI-lea.
Zoe și-a trăit cea mai mare parte a vieții într-o relativă obscuritate. A fost a doua dintre cele 3 fiice născute de împăratul bizantin Constantin al VIII-lea și de soția sa, Elena. Zoe s-a născut la Constantinopol în jurul anului 978, fiind nepoata lui Vasile al II-lea, împăratul războinic care a condus Imperiul Bizantin, ca împărat senior, împreună cu Constantin, timp de peste 60 de ani. Vasile a murit în ianuarie 1025, lăsându-l pe Constantin să conducă singur încă 3 ani înainte de propria sa moarte, în noiembrie 1028. Zoe a avut o soră mai mare, Eudokia, care s-a alăturat unei mănăstiri, și o soră mai mică, Teodora.
Zoe a apărut pentru prima dată pe scena internațională în anul 1001, la vârsta de 23 de ani, când unchiul ei i-a oferit-o ca mireasă împăratului german Otto al III-lea (care a domnit între 996-1002). Zoe plecase de la Constantinopol, dar, la sosirea la Bari, a primit vestea că viitorul ei mire murise de febră. Zoe s-a întors acasă la Constantinopol.
După moartea unchiului ei, și fără niciun moștenitor legitim de sex masculin care să-i succedă, tatăl lui Zoe, Constantin, a căutat să stabilească viitorul imperiului aranjând în cele din urmă căsătoria lui Zoe. La vârsta de 50 de ani, în 1028, ea a fost căsătorită cu succesorul desemnat al tatălui ei, pentru a adăuga legitimitate pretenției sale la tronul imperial. Noul ei soț a devenit împăratul Romanos al III-lea, iar Zoe a fost împărăteasă consoartă, când a urcat pe tron la doar 3 zile după nuntă.
Ca împărăteasă consoartă, Zoe a reuşit să se impună. Sora ei mai mică, Teodora, a fost trimisă la o mănăstire. Romanos a fost un conducător nepopular, politicile sale economice și înfrângerea militară din 1030 provocând nemulţumiri. Neglijată de soțul ei, care și-a luat o amantă și a refuzat să-i permită Zoei vreun amestec în treburile statului, împărăteasa şi-a luat şi ea la rândul ei un amant mult mai tânăr, Mihail. Împreună au conspirat pentru a-l elimina pe Romanos, care a fost găsit mort în baia lui la 10 aprilie 1034, fiind presupus otrăvit de Zoe sau de iubitul ei.
Zoe s-a căsătorit imediat cu tânărul ei iubit, care l-a făcut împărat ca Mihail al IV-lea. Deloc surprinzător, căsnicia lor a fost plină de neîncredere și lui Zoe nu i s-a permis nicio putere sau cuvânt în guvern. Mihail al IV-lea a alungat-o apoi pe Zoe la gineceu – în cartierul femeilor. Domnia sa nu a fost o epocă de aur, aristocrația opunându-se influenței nejustificate a fratelui împăratului, Ioan Orphanostrophos. Impozitarea ridicată a stârnit o revoltă, dar rebeliunea a fost înfrântă în decurs de un an, cu ajutorul a celor 500 de norvegieni ai săi, care s-au alăturat Gărzii Varanagiane în 1034. Pentru a nu fi uitată, Zoe a început să plănuiască să-și revendice tronul. După ce i s-a permis să se întoarcă, neputând să-și aibă propriii copii din cauza vârstei sale înaintate, Zoe a fost convinsă să-l adopte pe nepotul lui Mihail al IV-lea, un alt Mihail, și să-l facă moștenitorul ei.
Viața lui Mihail al IV-lea s-ar fi încheiat probabil în același mod ca și predecesorul său, Romanos al III-lea, înecat în baie sau cu un cuțit în spate, dacă nu ar fi murit din cauze naturale în 1041, după ce s-a retras la o mănăstire. Nepotul său, fiul adoptiv al lui Zoe, a urcat pe tron ca Mihail al V-lea; Mihail era fiul surorii lui Mihai al IV-lea. Mihail al V-lea a fost încoronat în 1041, dar s-a întors imediat împotriva celor care l-au ridicat pe tron. Unchiul său, Ioan Orphanotrophos, a fost exilat de la curte, iar Zoe a fost din nou alungată într-o mănăstire, fapt care a provocat o răscoală la Constantinopol.
Oamenii din Constantinopol și biserica doreau să vadă coroana restituită lui Zoe și linia dinastică legitimă. Mulțimea a jefuit palatul regal și l-a detronat pe Mihail al V-lea în aprilie 1042. Tânărul împărat a fost destituit după doar 4 luni de guvernare dezastruoasă. A fost exilat la o mănăstire, iar Zoe, acum în vârstă de 64 de ani, a devenit din nou împărăteasă. Sora Zoei, Theodora, a fost luată de la mănăstire, pentru a domni alături de ea. În calitate de soră mai mare, tronul Zoei a fost plasat înainte de cel al Theodorei, la ceremonia de încoronare comună, ca un indiciu evident al persoanei conducătoare!
Surorile au căutat să reformeze politicile imperiale bizantine, făcând noi numiri în Curte, punând capăt practicilor corupte, cum ar fi vânzarea de titluri. În același an, 1042, Zoe și-a luat un al treilea soț, Constantin Monomachos, care a domnit ca împărat sub numele de Constantin al IX-lea. Constantin era bogat și elegant, având experiență în guvernarea bizantină ca administrator civil superior. El a condus imperiul împreună cu cele 2 surori imperiale.
Constantin a început să reformeze administrația bizantină, exilându-l pe Ioan Orphanotrophos de la Curte pentru a doua oară și înconjurându-se de intelectuali remarcați, printre care și Mihail Psellos. Cu toate acestea, reformele sale și neglijarea armatei au dus la două revolte, în 1043 și respectiv 1047, granițele imperiului prăbușindu-se sub incursiunile normanzilor, selgiucizii și pecenegii.
Constantin a supraviețuit soției sale; Zoe a murit în 1050, la vârsta de aproximativ 72 de ani. Iar când sora ei, Teodora, a murit în 1056, dinastia macedoneană fondată de Vasile I (a domnit între 867-886) a luat sfârșit. Zoe este portretizată cu Constantin al IX-lea și Iisus Hristos. Pe inscripție stă scris următoarele „Zoe, cea mai evlavioasă Augusta”.
Cronicarii martori oculari ai epocii o descriu pe Zoe ca fiind blondă, cu pielea albă, strălucitoare, lipsită de riduri și un aspect de fată foarte tânără, păstrându-și frumusețea chiar și până la 60 de ani. Toate sursele istorice sunt de acord că pasiunea ei principală era fabricarea de esențe cosmetice, iar în acest scop, ea îşi instalase un laborator în spațiile sale private, unde pregătea diverse medicamente și parfumuri, petrecându-și mult timp pentru aceste activități.
