Când spaniolii conduşi de Francisco Pizzaro au sosit în oraşul Cuzco, lângă Valea Urubamba, în 1532, au distrus complet Imperiul Incaş. Cu toate acestea, nu au aflat niciodată de existenţa oraşului sfânt Machu Picchu, însemnând „vechiul pisc“ în limba quechua.
Cu cinci ani înainte, o epidemie de ciumă bubonică decimase populaţia incaşă şi, în consecinţă, muntele sacru fusese abandonat. Timp de secole, numai câţiva locuitori din Valea Urubamba au ştiut de existenţa sitului, până la 24 iulie 1911, când a fost redescoperit de arheologul american Hiram Bingham. Între timp fusese complet înghiţit de pădure.
Zona arheologică numără 200 de clădiri. Majoritatea sunt fie locuinţe, fie depozite, săpate în granitul din vârful muntelui şi prevăzute cu intrări trapezoidale şi acoperişuri din paie. Casele cu două niveluri erau înălţate în grupuri de câte zece în jurul unei curţi pătrate, fiind legate între ele de străzi înguste şi pasarele.
Pe de altă parte, zonele pentru animalele domestice şi terasele cultivate cu porumb şi cartofi erau surghiunite la marginea sitului. Centrul pentru ceremonii, dăltuit între anii 1460-1470, sub domnia regelui Pachacuti Inca Yupanqui, aduna circa 1.200 de locuitori. Cele 175 de mumii descoperite aici, dintre care 80% feminine, arată că majoritatea acestor locuitori erau femei, alese să fie vestale ale Zeului Soarelui. Celelalte 20% aparţineau unor preoţi şi copii.
Cele mai importante edificii religioase erau construite în jurul unor pieţe pentru ceremonii, remarcându-se Templul Soarelui, o construcţie circulară în formă de turn, împodobită cu basoreliefuri, Templul celor Trei Văduve, aşa-numitul Templu principal sau Templul Regal. Templul Lumii era găzduit de o peşteră naturală, scobită în muntele în formă de con Huayna Picchu, având în mijloc un masiv tron din piatră. Chiar şi astăzi, locuitorii din zonă aduc porumb, tutun şi frunze de coca drept ofrandă pentru zeul muntelui. Sacrificii făceau şi preoţii incaşi odinioară, în cinstea Zeului Soarelui, în faţa monolitului sculptat Intihuatana.
Un incendiu din vara anului 1988 a distrus peste 4.000 de hectare de vegetaţie din jurul oraşului şi a ameninţat multe specii de animale de la marginea ruinelor. A fost considerat cel mai mare dezastru ecologic din istoria Perului, care a înrăutăţit situaţia din Valea Urubamba, ameninţată deja de turismul în dezvoltare şi de lipsa de fonduri şi de control din partea guvernului peruvian. De altfel, pădurea tropicală, munţii, apa râului Urubamba şi animalele din preajmă au dus la fondarea legendarei aşezări: incaşii considerau că „Mama Pământ“ („Pacha Mama“) este o fiinţă cu puteri supranaturale şi că Machu Picchu este izvorul lumii.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Când spaniolii conduşi de Francisco Pizzaro au sosit în oraşul Cuzco, lângă Valea Urubamba, în 1532, au distrus complet Imperiul Incaş. Cu toate acestea, nu au aflat niciodată de existenţa oraşului sfânt Machu Picchu, însemnând „vechiul pisc“ în limba quechua.
