În aşezarea antică Sacsayhuaman (Bolivia), se află cel mai mare monolit prelucrat artificial: cântăreşte 20.000 de tone şi pare a fi făcut de zeii-extratereştri…

Tiahuanaco este o zonă arheologică importantă, pre-columbiană, situată în Bolivia de Vest, reprezentând unul dintre cei mai importanți precursori ai Imperiului Incaş. Caracteristica „imposibilă” a oraşului Tiahuanaco, ale cărui ruine gigantice se găsesc pe malul lacului Titicaca din Bolivia, este însuşi faptul că a fost construit. El se înalţă pe un platou pustiu la o altitudine de 4.000 de metri, înălţime care provoacă rău de munte oamenilor neobişnuiţi cu asemenea altitudini. Când spaniolii au sosit la Tiahuanaco, băştinaşii de acolo nu au putut să le spună despre vastul oraş părăsit decât că a fost construit de către zei. Cercetând cu atenţie, spaniolii au constatat că uriaşele ziduri din piatră ale templelor, ridicate pe blocuri de fundaţie cântărind câte 100 de tone fiecare, erau ţinute laolaltă cu nişte ştifturi de argint. Citiţi mai multe în acest articol: Misterul oraşului străvechi Tiahuanaco din America de Sud… Cum se poate ca „oamenii primitivi” să fi construit o aşezare atât de complexă, la 4.000 de metri înălţime!?

Relativ apropiat de Tiahuanaco se află o altă aşezare misterioasă preistorică – Sacsayhuaman, care este situată la „doar” 3500 de metri altitudine. Cetatea ocupă mai multe platforme care urcă în trepte (ca la Machu Picchu) și sunt protejate fiecare de ziduri înalte de 18 metri și lungi de 500-1.000 metri, compuse din blocuri de câte 100-800 tone. Înăuntru, bastioane, palate ruinate, străzi largi, piețe rotunde și pătrate, labirinturi de străduțe întortocheate ca niște capcane în vecinătatea zidurilor exterioare, cartiere de clădiri în stil „pueblo” din care n-au mai rămas decât pereții etc.

Ca și la Tiahuanaco, există rețele de canalizare și rezervoare de apă subterane, dar aici nu au fost găsite statui. În schimb, la mai puțin de un kilometru distanță de cetate se află o dală enormă, având greutatea estimată la circa 20.000 tone! A fost cioplită și desprinsă din munte, transportată până la locul unde este și rămâne cel mai mare monolit prelucrat de om, cunoscut până astăzi în lume (fiind de 10 ori mai greu decât faimoasa „Piatră a Sudului” de la Baalbeck, Liban). Pe suprafețele sale au fost săpate scări mărginite de balustrade decorate cu motive în spirală. Uluitor este faptul că treptele sunt orientate invers, adică scara „urcă” în jos, deci nu poate fi folosită. S-ar crede că blocul este răsturnat dacă pe laturile lui nu ar fi sculptate din loc în loc scobituri ce par scaune și sunt plasate în poziția corectă, cu spătarul în sus.

Toți monoliții de la Sacsayhuaman au forme, mărimi și greutăți atât de diferite, încât ar exaspera pe oricine. Pare imposibil să se găsească două pietre la fel – unele sunt prismatice, altele trapezoidale, cubice, rotunjite, altele au 12 sau 20 de laturi, și până la 40 de colțuri! Este greu de crezut, chiar cu evidența înaintea ochilor, că o asemenea diversitate de blocuri au putut fi potrivite și îmbinate atât de perfect încât par lipite. Numai zidurile în terase, puse cap la cap, ar măsura câțiva kilometri. Unele blocuri de piatră au 9 metri înălțime și 3 metri lățime, cântărind sute de tone. Cutremurele nu au reușit să le clintească în mii de ani: Sacsayhuaman pare făcută să înfrunte veșnicia.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.