Cum au ţinut ascuns Cavalerii Templieri celebrul Giulgiu din Torino
După încheierea Cruciadelor, Giulgiul din Torino a fost ţinut ascuns şi venerat în secret, mai bine de 100 de ani, de către Cavalerii Templieri, a dezvăluit Vaticanul. Această afirmaţie ar putea fi răspunsul pentru anii în care nu s-a găsit nicio menţiune istorică legată de această relicvă creştină.
Cavalerii Templieri, ordin opresat şi desfiinţat în urma unor pretinse acuzaţii de erezie, a avut grijă de bucată de pânză care poartă imprimat pe ea chipul unui bărbat cu barbă, păr lung şi răni apărute în urma crucificării, potrivit cercetătorilor de la Vatican.
Giulgiul, păstrat acum în capela regală din Catedrala din Torino, a fost îndelung venerat ca fiind giulgiul în care trupul Mântuitorului a fost înfăşurat în momentul îngropării, cu toate că imaginea respectivă a devenit uşor vizibilă abia în 1898, când un fotograf a developat un negativ. Barbara Frale, cercetătoare angajata a Arhivelor Secrete ale Vaticanului, spune că Giulgiul a dispărut în jaful asupra oraşului Constantinopol din 1204, din timpul celei de-a patra Cruciade, şi a apărut abia la mijlocul secolului al XIV-lea. Frale spune că soarta Giulgiului din acei ani a reprezentat mereu un adevărat mister pentru istorici. Cercetând amănunţit procesul Templierilor, Frale a descoperit un nou document în care Arnaut Sabbatier, un tânăr de origine franceză care s-a alăturat acestui Ordin în anul 1287, mărturisea că în timpul iniţierii sale „a fost dus într-un loc secret în care doar fraţii Templieri aveau acces”. Acolo i-a fost arătată „o bucată mare de pânză pe care era imprimată figura unui bărbat”.
După spusele cercetătoarei, printre alte acuze precum sodomia care le-au fost aduse Templierilor până de curând, s-a numărat şi venerarea idolilor păgâni, şi în special a unui „chip bărbos”. În realitate, obiectul adorat în mare secret de către aceştia era chiar Giulgiul rătăcit al Mantuitorului. Cavalerii au recuperat Giulgiul ca să-l împiedice să intre pe mâinile gupurilor de eretici.
Templierii au apărut, cu sprijinul Papei, odată cu Prima Cruciada din secolul al XI-lea, având misiunea de a proteja creştinii în timpul pelerinajului lor către Ierusalim. Cavalerii au pierdut susţinerea Vaticanului în 1291, când şi-au pierdut controlul asupra Pământului Sfânt. Au fost lansate, de asemenea, zvonuri murdare despre ceremonii păgâne practicate de aceştia, în care novicii erau puşi să se lepede de Iisus Hristos de trei ori, să scuipe pe Sfânta Cruce, să se dezbrace şi să-şi sărute superiorul pe posterior, buric şi buze şi să se supună unor acte de sodomie. Regele Filip al IV-lea al Franţei, care tânjea de mult la averea deţinută de acest Ordin, a pus că liderii Templierilor să fie arestaţi şi l-a presat pe Papa Clement al V-lea să-l dizolve. Câţiva cavaleri, printre care Conducătorul Suprem, Jacques de Molay au fost arşi pe rug.
În 2003, specialistul perioadei medievale de la Vatican, Barbara Frale, a dat întâmplător în arhiva peste Pergamentul de la Chinon, document prin care Papa Clement al V-lea îi absolvea de erezie pe liderii Ordinului. Dar ceremonia lor de iniţiere implica şi blasfemii precum scuipatul pe cruce, acesta fiind însă un simplu „antrenament” pentru eventualele momente în care ar fi fost capturaţi de musulmani şi puşi să facă acest lucru. Frale a dat publicităţii, în decursul anului 2008, rugăciunea formulată de Templieri în perioada în care au fost încarceraţi pe nedrept, în care-i cereau Fecioarei Maria să-i convingă pe duşmanii lor să renunţe la calomniile şi minciunile împotriva lor.
Datările cu carbon-14 efectuate asupra Giulgiului la sfârşitul anilor ’80 au indicat faptul că acesta ar fi un fals medieval. Rezultatele acelor teste au fost imediat contestate pentru că mostrele datate fuseseră luate dintr-o parte a giulgiului distrusă într-un incendiu produs în Evul Mediu şi ulterior refăcută, şi nu din ţesătura originală. După ce a dispărut la Constantinopol, veşmântul a reapărut la o biserică locală din Lirey, Franţa, în 1353, unde fusese expus de către descendenţii lui Geoffroy de Charney, un cavaler templier ars pe acelaşi rug cu Jacques de Molay. A fost mutat apoi dintr-un oraş european într-altul până în momentul în care a fost însuşit de către dinastia de Savoia, din Torino, în secolul al XVI-lea. Aflat în proprietatea Sfântului Scaun din 1983, Giulgiul a fost expus public ultima oară în 2000, o nouă prezentare publică fiind programată pentru 2010. Până în prezent, Vaticanul nu s-a pronunţat oficial cu privire la autenticitatea Giulgiului, precizând că-i lasă pe credincioşi să decidă acest lucru. „Giulgiul este icoana suferinţei nevinovaţilor din toate timpurile”, spunea la un moment dat regretatul Papa Ioan Paul al II-lea.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
După încheierea Cruciadelor, Giulgiul din Torino a fost ţinut ascuns şi venerat în secret, mai bine de 100 de ani, de către Cavalerii Templieri, a dezvăluit Vaticanul. Această afirmaţie ar putea fi răspunsul pentru anii în care nu s-a găsit nicio menţiune istorică legată de această relicvă creştină.
Giulgiul, păstrat acum în capela regală din Catedrala din Torino, a fost îndelung venerat ca fiind giulgiul în care trupul Mântuitorului a fost înfăşurat în momentul îngropării, cu toate că imaginea respectivă a devenit uşor vizibilă abia în 1898, când un fotograf a developat un negativ. Barbara Frale, cercetătoare angajata a Arhivelor Secrete ale Vaticanului, spune că Giulgiul a dispărut în jaful asupra oraşului Constantinopol din 1204, din timpul celei de-a patra Cruciade, şi a apărut abia la mijlocul secolului al XIV-lea. Frale spune că soarta Giulgiului din acei ani a reprezentat mereu un adevărat mister pentru istorici. Cercetând amănunţit procesul Templierilor, Frale a descoperit un nou document în care Arnaut Sabbatier, un tânăr de origine franceză care s-a alăturat acestui Ordin în anul 1287, mărturisea că în timpul iniţierii sale „a fost dus într-un loc secret în care doar fraţii Templieri aveau acces”. Acolo i-a fost arătată „o bucată mare de pânză pe care era imprimată figura unui bărbat”.
