Sudarium din Oviedo, de asemenea, cunoscut sub numele de Giulgiul din Oviedo, este una dintre cele mai importante relicve ale creștinismului. Se crede a fi o cârpă care a fost înfășurată în jurul capului lui Iisus după crucificarea Sa. Învelișul protector este în prezent cea mai mare comoară religioasă dintr-o catedrală din Oviedo, Spania.
Giulgiul din Oviedo este situat în capela Sf. Mihail; în perioada medievală timpurie a existat o biserică preromanică separată situată lângă Turnul San Miguel. Capela, care a fost construită în vremea căderii regatului vizigot, a devenit un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în decembrie 1998. Ea a fost construită în secolul al 9-lea ca o capelă pentru regele Alfonso al II-lea de Asturias. A fost distrusă în secolul al 14-lea și apoi înlocuită în ziua de azi cu catedrala gotică din Oviedo.
Sudarium din Oviedo este o bucată de pânză cu dimensiunile de 84 x 53 cm. Conform Bibliei (Ioan 20: 6-7), este un veşmânt care a fost înfășurat în jurul capului lui Iisus.
Giulgiul este afișat publicului doar de trei ori pe an. Este foarte murdar și mototolit, cu pete de culoare închisă, care nu formează nicio imagine. Mii de pelerini sosesc în Oviedo, în Vinerea Mare, pe 14 septembrie, de ziua Crucii, şi pe 21 septembrie. Doar în aceste date Giulgiul din Oviedo poate fi admirat.
Giulgiul din Oveido a fost menționat pentru prima dată în 570 d.Hr. de către Antoninus din Piacenza, care a scris că a fost localizat în mănăstirea Sfântul Marcu, în Ierusalim. Istoria călătoriilor Giulgiului începe în Palestina în anul 614, când a fost dus în Alexandria, după invazia Ierusalimului de către regele persan Khosroe al II-lea. Atunci când armata sa ajuns în nordul Egiptului, presbiterul a avut grijă ca Giulgiul să fie dus din Alexandria în Spania. Apoi, a călătorit prin Cartagena, Sevilla, iar în anul 657, a sosit în Toledo. Acesta a ajuns în cele din urmă Oviedo, în anul 840. În 14 martie 1075, regele Alfonso al VI-lea a numit veşmântul printr-un act oficial drept „Sudarium Sacru al Domnului nostru Iisus Hristos.”
Testarea cu carbon 14 este cea mai populară metodă pentru datarea artefactelor antice. Pentru Giulgiul din Oviedo au fost efectuate trei analize în aprilie 1988; rezultatele sugerează faptul că acest veşmânt a fost creat undeva între anii 1260 și 1390. Conform acestor rezultate, este imposibil ca giulgiul să fi fost unul original, din timpurile lui Iisus, dar există multe controverse cu privire la datele furnizate. Chiar și în comunitățile științifice, rezultatele testelor nu sunt considerate a fi rezonabile.
Se pare că giulgiul ar fi ajuns murdar într-un incendiu din 1532 – ceea ce face testarea cu carbon 14 complet inutilă. Catedrala a fost, de asemenea, bombardată de extremişti în 1934, care ar fi putut influența, de asemenea, datarea giulgiului. Testarea cu carbon 14 este convingătoare numai în cazul în care probele nu conțin urme care să fi contaminat puternic artefactul. În cazul în care proba nu a fost influențată de substanțe din alte secole, rezultatul testului este valid.
În anul 1994, in timpul primului congres internațional dedicat Giulgiului din Oviedo, cercetătorii au decis să testeze urmele de sânge şi probele limfatice care sunt încă pe pânză. Rezultatele au arătat ca persoana care a fost acoperită cu această pânză a avut un tip de sange grupa AB. De asemenea, s-a descoperit că pânza a acoperit fața unui bărbat cu barbă. Din păcate, a fost imposibil de aflat mai multe din acest artefact. Dar, el rămâne, în continuare, unul din marile mistere ale omenirii…
