Lemuria, un continent mitic mai puţin celebru decât Atlantida
Mitul continentelor scufundate este o sursă permanentă de fantasme pentru umanitate. Pe lângă deja celebra Atlantidă a lui Platon şi tărâmul ezoteric Mu, există o legendă mai puţin cunoscută decât cele două: Lemuria, notează profesorul Cristophe Chabbert în publicaţia „La Revue des Ressources”. Jules Hermann, om politic din insula La Reunion în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, a lansat acest mit în literatura de expresie franceză a Oceanului Indian, după mai multe cercetări care l-au convins că aici s-ar afla originea omului.
În cartea sa apărută postum, „Revelaţiile Marelui Ocean”, Hermann reface calea transformărilor geofizice ale Terrei. El indică existenţa unui vast continent, scufundat în perioada Permianului, acum peste 250 de milioane de ani. „În formă de semilună, Lemuria se întindea în aproape tot Oceanul Indian, din zona Africii australe şi până în America de Sud, înglobând insulele La Reunion şi Madagascar. Acest continent pierdut atingea Ceylonul (Sri Lanka de astăzi) la nord”, mai notează scriitorul de expresie franceză din Reunion.
Dar, încă din perioada Renaşterii, mai mulţi cercetători au emis nenumărate ipoteze referitoare la acest spaţiu. Pe la 1830, geologul Slater a făcut cercetări stabilind unele similitudini care l-au convins că este foarte posibil să fi existat o mare întindere terestră, scufundată în timp. Slater i-a dat numele de Lemuria, după cel al lemurienilor, o specie de primate care trăieşte numai în insula Madagascar, rămasă deasupra nivelului mării.
Asemănări frapante
La 30 de ani după Slater, şi geologii Blandford şi Slater au făcut cercetări în zonă, ajungând la concluzii similare. Ernst Heinrich Philipp August Haeckel, medic german şi profesor de anatomie comparată, a imaginat pe o hartă, în 1877, locurile în care s-au stabilit urmaşii umanoizilor care au trăit în Lemuria. Dar Jules Hermann a făcut propriile investigaţii geologice. El a folosit metode de investigare diferite de cele utilizate de antropologia tradiţională. Aşa a descoperit că munţii insulei La Reunion par a fi cizelaţi de mâna omului.
Dar sculpturile minerale de aici seamănă foarte mult cu cele din sudul Indiei. Geograful Elisee Reclus a descoperit şi el, la rândul lui, că există asemănări frapante între formaţiunile muntoase din Africa de Sud şi cele din Ceylon. „Munţii din sudul Indiei au fost rotunjiţi şi şlefuiţi de un popor străvechi, în respectul unei divinităţi necunoscute”, afirmă geograful. Mai mult, el a observat că laterita, un tip de sol roşu existent în Ceylon, se găseşte şi pe insula Madagascar.
Sursa: www.evz.ro
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Mitul continentelor scufundate este o sursă permanentă de fantasme pentru umanitate. Pe lângă deja celebra Atlantidă a lui Platon şi tărâmul ezoteric Mu, există o legendă mai puţin cunoscută decât cele două: Lemuria, notează profesorul Cristophe Chabbert în publicaţia „La Revue des Ressources”. Jules Hermann, om politic din insula La Reunion în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, a lansat acest mit în literatura de expresie franceză a Oceanului Indian, după mai multe cercetări care l-au convins că aici s-ar afla originea omului.
