La fereastra unui bloc am surprins doi ochi lucioşi şi diabolici! Desigur că e pareidolie…
Stăteam azi în maşină şi aşteptam pe cineva pentru 5 minute. Nu aveam nimic de făcut, ebook-reader-ul (care de obicei îl ţin în geanta mea) l-am uitat pe acasă… aşa că nu aveam altă soluţie ca să-mi petrec restul de timp liber decât privind „peisajul” din jur. Sincer, mare lucru nu exista de văzut, aşa că mi-am aţintit privirea spre blocul din faţă. Ce puteam să văd la un bloc? Nimic… dar ce altceva puteam face?
Însă, deodată, parcă simţi un fior pe şira spinării… Pe una din ferestre zării o figură fantomatică, nişte ochi mari şi lucioşi! Ochi diabolici! Privii celelalte ferestre ale blocului…nimic asemănător. M-am uitat cu atenţie să văd dacă nu există o reflecţie a soarelui în fereastră… nu observai nimic. Atunci ce naiba a fost!?? Aveam din fericire la mine un aparat foto destul de performant, aşa că am reuşit să fac câteva poze (două dintre ele le vedeţi în acest articol). Menţionez că pozele sunt făcute cu zoom de 20.
Ştiu, prima explicaţie logică ar fi aceea că ar fi vorba de un tipic caz de pareidolie, adică iluzia vizuală cauzată de o forţă imaginativă deosebită, care face ca cineva să perceapă figuri inedite, fantastice. Dar, de ce tot timpul trebuie să vedem în toate cazurile asemănătoare doar pareidolia şi să nu acceptăm şi un fenomen parapsihologic ce ne scapă înţelegerii noastre?
Stăteam azi în maşină şi aşteptam pe cineva pentru 5 minute. Nu aveam nimic de făcut, ebook-reader-ul (care de obicei îl ţin în geanta mea) l-am uitat pe acasă… aşa că nu aveam altă soluţie ca să-mi petrec restul de timp liber decât privind „peisajul” din jur. Sincer, mare lucru nu exista de văzut, aşa că mi-am aţintit privirea spre blocul din faţă. Ce puteam să văd la un bloc? Nimic… dar ce altceva puteam face?
