În mai multe lucrări antice, găsim tot felul de relatări ciudate, care ne pun pe gânduri. Astfel, Dio Cassius (155-229), un cunoscut istoric din Imperiul Roman, scria în Cartea LVI următoarele:
9 d.Hr.: Templul lui Marte aflat pe câmpul cu acelaşi nume a fost lovit de trăsnet şi multe lăcuste au zburat spre oraş şi au fost devorate de păsări. Vârfurile Alpilor păreau să se prăbuşească unul peste altul şi trei coloane de foc se înălţau deasupra lor, iar în multe locuri cerul părea cuprins de flăcări. Brusc, au apărut mai multe comete şi zeci de lănci venind din nord au fost aruncate în direcţia taberei romane.
14 d.Hr: Astfel, Soarele a suferit o eclipsă totală şi aproape tot cerul părea a fi în flăcări. Tăciuni aprinşi cădeau pe pământ şi pe cer se vedeau comete roşii-sângerii.
Amiralul Pliniu, a cărui moarte timpurie a fost cauzată de o curiozitate cu caracter ştiinţific, el aflându-se printre cei acoperiţi de lava incandescentă care a îngropat oraşele Pompei şi Herculanum, scria în Historia Naturales – Cartea XI, XXIV următoarele:
S-au văzut mai multe lumini meteoritice în cădere. De exemplu, una a traversat cerul în plină zi, în văzul tuturor, tocmai când Germanicus asista la o luptă cu gladiatorii. Aceste lumini sunt de două feluri: asemănătoare «torţelor» şi «bolides»sau «missiles», cele care au apărut în timpul dezastrului de la Modena, în 44 î.Hr., când cetatea în care se afla Decimus Brutus a fost asediată de Antoniu. Deosebirea dintre ele este că «torţele» lasă pe cer urme prelungi pe partea frontală strălucitoare, pe când aceste «bolides» strălucesc pe toată suprafaţa lor şi lasă dâre lungi.
Parcă seamănă cu nişte avioane cu reacţie!