Incredibilul ritual de auto-mumificare al unor călugări japonezi! Timp de 6 ani, aceştia se chinuie pentru a atinge iluminarea în timpul morţii şi a avea trupurile neputrezite!

În urmă cu peste 1000 de ani, o practică religioasă a fost inventată de un călugăr japonez pe nume Kukai, pentru a demonstra actul final al disciplinei religioase. Practica de auto-mumificare, cunoscută sub numele de Sokushinbutsu, este un ritual care culminează cu moartea și conservarea completă a corpului. Daca avea succes, călugărul auto-mumificat era plasat într-un templu, pentru a fi onorat de ceilalţi.

Kukai (774-835 d.Hr.) a fost un călugăr japonez, funcționar public, savant, poet, artist, și fondator al unei secte ezoterice cunoscută sub numele de Shingon, ce combina elemente din budism, shintoism, taoism precum și alte religii. El și urmașii săi au practicat Shugendo, o filozofie bazată pe obținerea puterii spirituale prin disciplină si auto-negare. Spre sfârșitul vieții sale, Kukai intrat într-o stare de meditație profundă și a respins toate alimentele și apa, ceea ce a dus la moartea sa voluntară. Se poate spune că el s-a sinucis. El a fost înmormântat pe Muntele Koya din Prefectura Wakayama. Ceva mai târziu, mormântul său a fost deschis și Kukai, cunoscut post-mortem ca Kobo–Daishi, a fost găsit ca şi cum ar fi dormit, având înfăţişarea neschimbată, iar părul sănătos și puternic.

Din acel moment, practica de sokushinbutsu s-a dezvoltat și a evoluat, iar procesul de auto-mumificare a ajuns să fie practicat de un număr de adepți ai sectei Shingon. Practicanții de sokushinbutsu nu vedeau în această practică drept un act de sinucidere, ci mai degrabă ca o formă de iluminare ulterioară. În cartea sa, „Buddha cel viu: auto-mumificarea călugărilor din Yamagata, Japonia”, autorul Ken Jeremiah subliniază faptul că multe religii văd în neputrezirea trupului mort drept un semn de har special sau capacitate supranaturală.

Cum se desfăşoară auto-mumificarea?

Pașii implicați în mumificarea propriului corp sunt extrem de riguroase și dureroase. Pentru primele 1.000 zile, călugării încetează să mănânce toate produsele alimentare, cu excepția nucilor, seminţelor, fructelor şi boabelor și se angajează în activități fizice, pentru a da jos toată grăsimea corporală. Pentru următoarele 1.000 de zile, dieta lor este limitată doar la scoarță și rădăcini. Aproape de sfârșitul acestei perioade, ei vor bea un ceai otrăvitor facut din seva copacului Urushi, lucru care le provoacă vărsături și o pierdere rapidă de fluide corporale. De asemenea, acest ceai acționează ca un conservant, ucigând bacteriile care ar determina organismul să se descompună după moarte.

În etapa finală, după mai mult de 6 ani de pregătiri chinuitoare, călugărul se închide într-un mormânt de piatră, puţin mai mare decât corpul său, intrând într-o stare de meditație profundă. El se aşează în poziția lotusului, o poziție la care nu renunţă până în momentul morţii. Un mic tub de aer oferă oxigen mormântului. În fiecare zi, călugărul sună un clopoțel, pentru ca lumea de afară să știe că se află încă în viață. Când clopotul nu mai sună, tubul este îndepărtat, iar mormântul este sigilat pentru ultima perioadă de 1.000 de zile ale ritualului.

La sfârșitul acestei perioade, mormântul va fi deschis pentru a vedea dacă călugărul a avut succes în procesul de auto-mumificare. Dacă trupul său se află conservat într-o stare perfectă, călugărul este ridicat la rangul de Buddha, trupul fiind scos din mormânt și plasat într-un templu, unde este venerat și respectat.

Această practică veche de auto-mumificare a continuat până în secolul al 19-lea, când a fost scoasă în afara legii de către guvernul japonez. Astăzi, sokushinbutsu nu este susținută sau practicată de nicio sectă budistă. Se crede că mai multe sute de călugări au încercat sokushinbutsu, dar numai 28 au reuşit să se auto-mumifice, dintre care mulți pot fi vizitaţi în diverse temple din Japonia.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.