Conform adventiştilor, toţi vom deveni inconştienţi după moarte, c-om fi criminali sau sfinţi!

95
6.162 vizualizari

Am vrut să scriu astăzi o nouă ştire despre Nibiru (care ar fi apărut în Australia, conform unui martor ce a făcut şi nişte poze), dar mi-am dat seama de absurditatea acestei ştiri. O fi confundat acel obiect fie cu o cometă, supernovă sau planetă, şi gata…s-a transformat deja în Nibiru! Dacă eu m-am săturat, probabil că şi voi v-aţi săturat de Nibiru. Aşa că  în acest articol am să scriu despre altceva: despre ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea trupului, conform Bibliei. Sau, mă rog, conform Bibliei interpretate de către adventişti! Vreţi să ştiţi care este viziunea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea despre traseul sufletului omului după moarte?  Ia citiţi şi vă cruciţi:

“Scripturile declară că toţi oamenii când mor merg în sheol sau hades (locuinţa morţilor sau mormântul) (…) Mormântul şi-a deschis porţile ca să primească pe sfinţi şi pe păcătoşi deopotrivă. Toate drumurile duc spre mormânt. Biblia niciodată nu trimite pe nimeni la cer când moare. Toţi mergem în mormânt când murim şi stăm inconştienţi până în dimineaţa învierii şi toţi vor ieşi afară când vor auzi vocea Dătătorului vieţii.” Sursa: Intercer.net

Ştiţi care cuvânt mă sperie din textul de mai sus? “Inconştienţi”. Conform viziunii adventiste, cel care a fost un mare criminal (să spunem Hitler) primeşte o “pedeapsă/răsplată” temporară asemănătoare cu cea a unui mare sfânt. Iar pedeapsa/răsplata se cheamă inconştienţa! Eu, în general, prin spiritualitate înţeleg o conştienţă deplină; cu cât eşti mai conştient tot timpul, cu atât e mai greu să faci rele/păcate pe acest Pământ. Răul nu apare decât într-o stare de inconştienţă (chiar dacă, la suprafaţă, omul respectiv pare că gândeşte).

Să vă spun o mică poveste orientală (foarte frumoasă, de altfel). Un hoţ vrea să se schimbe  şi întâlneşte un maestru spiritual. Îi spune maestrului că face orice exerciţii spirituale, dar că nu poate renunţa la “meseria” sa: furtul. Maestrul nu-i cere aşa ceva, dar îi pune următoarea condiţie: “Atunci când furi, să fii conştient. Când pui mâna pe un tablou sau pe bani, să fii atent pe ceea ce faci. Toată atenţia ta să se concentreze pe actul furtului. Fă din furt o adevărată meditaţie, dar fă-o conştient.” Hoţul acceptă, bucuros că poate face exerciţii spirituale, dar fără să renunţe la furt. Însă, el nu-şi dădu seama că a luat plasă. Atunci când fura şi încerca să fie conştient, fără să i se tulbure mintea (aşa cum era înainte), se simţea alt om. Simţea că nu mai putea fura. Când punea mâna pe un tablou să-l fure şi era total conştient, simţea că nu poate face acest lucru. Aşa că s-a întors la maestrul său şi-i spuse: “Eşti un şmecher. Pentru prima dată în viaţa mea, când am încercat să fiu conştient, mă simţeam total altfel. Parcă eram un rege, nu un netrebnic. Aşa că n-am mai putut fura nimic.” Iar maestrul îi răspunse: “Prin conştientizare deplină, n-ai să mai poţi fura niciodată în viaţa ta. N-ai să mai poţi face niciun rău în viaţa ta. Depinde de tine ce cale îţi vei alege de-acum înainte.”

Aşadar, prin spiritualitate, conştiinţa ta devine din ce în ce mai puternică. Cineva apucă o cale spirituală cu credinţa că, şi după moartea sa, starea de conştientizare şi-o va păstra. Şi acum el află că va deveni inconştient după moarte!?? Chiar dacă e vorba de ceva temporar?? Această viziune a adventiştilor e total absurdă şi lipsită de orice logică spirituală. Şi, în plus, nicăieri în Biblie nu se spune că după moarte vom deveni temporar inconştienţi. Şi unii oameni mai sunt învăţaţi asemenea prostii…