Astronomii au studiat mult timp meteoriţii care au venit de pe Lună sau Marte. Aceştia reprezintă efectul unor impacturi masive ale asteroizilor care ejectează material cu o asemenea forţă încât sfârşesc a ajunge în spaţiul interplanetar. Dar, astfel, se naşte o întrebare interesantă: cât de mult material ejectat provenit de pe Pământ ar fi ajuns în sistemul nostru solar? La această întrebare găsim răspunsul într-un articol interesant publicat de site-ul Technologyreview.com.
Diverşi astronomi au simulat diverse scenarii despre distanţa la care pot ajunge particulele ejactate de pe suprafaţa Pământului. Concluzia lor e aceea că ele n-ar fi ajuns mai departe de Lună sau de Venus, foarte puţin material atingând planeta Marte, ca urmare a gravitaţiei Pământului şi Soarelui.
Dar, Mauricio Reyes-Ruiz de la Universitatea Naţională Autonomă din Mexic şi colegii săi, au efectuat o serie de noi simulări privind distanţa la care ar fi putut ajunge materialul ejectat de pe Pământ. Simularea a fost repetată de 5 ori, de fiecare dată crescându-se viteza medie a particulelor ejectate (în număr de 10.242). Şi ei au avut parte de o mare surpriză. Prima surpriză: numărul de particule care au sfârşit pe Marte e mult mai mare decât au găsit studiile precedente. Cea de-a doua surpriză e aceea că, la viteze mai mari, particulele vor ajunge mai degrabă pe Jupiter, o planetă mult mai îndepărtată decât Marte.
Dar, cea mai mare surpriză, e aceea că, la viteza cea mai mare de ejectare, particulele de pe Pământ părăsesc pur şi simplu sistemul solar, îndreptându-se spre alte stele. Întrucât astrobiologii cred că cele mai dure forme de viaţă de pe Pământ pot trăi în spaţiu cosmic 30.000 de ani de zile, ele n-ar putea ajunge „vii” către alte sisteme planetare. Dar, dacă astrobiologii se înşeală şi aceste forme de viaţă ar putea supravieţui mai mult? Aceasta ar însemna că viaţa de pe Pământ s-ar putea răspândi către alte stele, în tot Universul…Sau poate că acest lucru s-a întâmplat deja în trecut!