
Unul dintre cei mai cunoscuţi şi în acelaşi timp prolifici istorici din vechea Romă a fost Titus Livius (59 î.Hr. – 17 d.Hr.). El a făurit o lucrare epocală despre istoria Romei, de la înfiinţarea ei legendară în anul 753 î.Hr., până la moartea lui Drusus, în anul 9 î.Hr. Din lucrarea sa de istorie – „Ab urbe condita”, care conţinea 142 de volume, s-au păstrat până în zilele noastre numai cărţile de la 1 la 10 şi de la 21 la 45.
În această operă, s-au păstrat înregistrate fenomene misterioase. Astfel, se spunea că o vacă a vorbit. Pe lângă alte semne, a mai plouat cu carne. Un stol de păsări, care zbura în mijlocul ploii, a ridicat animalul de la pământ, ca pe o captură. Resturile căzute din vacă pe pământ au rămas acolo câteva zile, fără să-şi schimbe mirosul.
Într-un alt eveniment înregistrat în operă, este înfăţişată o răpire extraterestră: „În timpul în care îşi îndeplinea nişte activităţi oficiale – când ţinea o adunare populară cu ocazia inspecţiei militare pe câmpul de la Mlaştina Caprei, deodată s-a pornit o furtună cu multe fulgere şi tunete, care l-au învăluit pe rege într-un nor dens; a dispărut brusc din faţa oamenilor, după care nu a mai fost văzut, pe pământ, niciodată”. Acest eveniment ne aminteşte pregnant despre multe răpiri OZN, făcute după modelul actual.











