
Există în lume o mulţime de cazuri de dispariţii ale unor oameni. Unde s-au dus ei? În neant? Iată, un exemplu luat din cartea „Lumi galactice” a lui Doru Davidovici.
La 3 septembrie 1873, James Worson, cizmar din Leamington, Warwicshire, Anglia, a băut mai multă bere decât de obicei, şi a pus pariu cu prietenii săi pe o liră, că va alerga fără oprire până la Coventry şi înapoi. Negustorul Barham Wise şi fotograful Hamerson Burns l-au însoţit într-o cabrioletă; Worson alerga cu pas întins, dar după câteva mile s-a împiedicat, a căzut cu capul înainte, a scos un strigăt puternic şi a dispărut. S-a topit pur şi simplu în cer, sub privirile prietenilor săi aflaţi la vreo zece metri distanţă, înainte de a atinge pământul.
Wise şi Burns au coborât din cabrioletă, au căutat, au strigat, nu au găsit nimic; urmele lui Worson, în praful drumului, sfârşeau brusc. Înapoindu-se la Leamington şi povestind întâmplarea, s-au pomenit arestaţi de poliţie sub învinuirea incertă de omor, sechestrare de persoană – dar eliberaţi, cu scuze după ancheta oficială: Worson dispăruse, într-adevăr, fără urmă.