Materialul lingvistic cu certitudine trac este încă relativ sărac. Dar chiar şi cercetarea acestui material — prin metoda comparativă — poate duce la rezultate uneori surprinzătoare privind limba geto-dacă şi mai alesii moştenirea românească. Până astăzi singura inscripţie sigur dacă (în afara unor cuvinte singulare) descoperită pe teritoriul României pare a fi doar DECEBALVS PERSCORILO.
Cea mai răspândită traducere a inscripţiei, acceptată de mulţi lingvişti şi istorici, este „Decebal, fiul lui Scorilo”. Dar oare chiar înseamnă asta? Să prezentăm în continuare opinia prof. Adrian Bucurescu.
Este clar că DECEBAL e numele regelui dac. Dar VS? Prof. Bucurescu consideră că VS nu este un sufix latin (în pofida caracterelor literelor) ci este un cuvânt aparte însemnând „casă, palat, curte”. La această traducere el a fost condus de următoarele observaţii:
1) HUS în suedeză, HOUSE în engleză, HAUS în germană înseamnă „casă”. Din studiile noastre de până acum, rezultă unele asemănări ale limbii dace cu cele germanice, asemănări provenite probabil din fondul comun indo-european. Apoi e posibil ca daca să nu fi avut H iniţial. În cuvintele pe care româna le-a moştenit din latină H iniţial a dispărut. (aici, iarbă, om etc…)
2) Nici cuvântul latin CASA nu e prea departe de forma din dacă.
Mai rămân două cuvinte scrise împreună: PERSCORILO.
Ce înseamnă SCORILO? Este oare numele regelui care apare la Iordanes sub această formă? Ţinem să subliniem că numai la istoricul got apare astfel şi că alţi cronicarii antici ii numesc Coryllus sau Curyllus. Dar Iordanes nu transcrie întotdeauna corect numele trace. În „De origine actibusque Getarum” Deceneos apare la el Dicineus, regele trac Seuthes apare ca Zeuta, iar geţii ca goţi.
Prof. Bucurescu afirmă că SCORILO este un cuvânt dac, un participiu cu sensul de „creat, împodobit, desenat, scris”. Nu trebuie să ne mire multitudinea de sensuri ale cuvântului, deoarece se presupune că vocabularul limbilor vechi era în general sărac şi se preta la polisemantism. Pentru rădăcina SCORI- şi sensul cuvântului se aduc ca argumente forma şi sensul a două cuvinte indo-europene: latinul SCRIBO „a scrie” şi vechiul skandinav SKORA „crestătură pe răboj”. Din SCORIS, avem verbele româneşti A SCORMONI şi A SCURMA.
Trecând la -LO, prof. Bucurescu afirmă că această terminaţie era marca unor participii de genul neutru. Iată că este posibil ca daca să fi avut neutru şi ca româna să-l fi moştenit din substrat şi nu din latină. L-am găsit deci pe -LO în slava veche şi nu e mirare, întrucât spre nord-est dacii se învecinau cu slavii şi se poate ca – pe plan indo-european – să fi avut unele înrudiri de limbă. Într-adevăr slava avea un participium praeteriti activi ale cărui terminaţii după genuri erau: Λb pentru masculin, –Λb pentru feminin şi –Λo pentru neutru. Mai formau derivate cu ajutorul sufixului -LO latina (nume de agent: bibulus, cred-ulus, trem-ulus) şi armeana (participiu: qerea-l-em).
Următorul cuvânt este PER. Dacă PER este considerat drept postpoziţie, atunci el poate fi tradus ca „pentru”. Şi latina folosea acest procedeu (cf. vobiscum „cu voi”). Sensul şi forma lui PER a fost comparat cu latinul per „prin, datorită, pe”, cu albanezul per „pentru, peste”, cu skandinavul for „pentru”. E posibil să fi rămas în limba română veche sub forma „pre”.
Prin urmare inscripţia s-ar putea traduce aşa: „CREAT PENTRU CASA LUI DECEBAL.”
Alte argumente găsite de prof. Bucurescu: grecii, latinii şi tracii nu despărţeau lexemele ci le scriau continuu. Inscripţia noastră însă este despărţită între DECEBBALVS şi PERSCORILO. De ce? Pentru că ştampila PERSCORILO „creaţi pentru” rămânea valabilă pentru toate vasele comandate, pe când numele destinatarului se schimba: *ROLIS PERSCORILO, *ZOLTES PERSCORILO etc… Pe de altă parte din vasul cu o inscripţie în greceşte descoperita la Buridava, unde este încrustat numele basileului dac Thiamarkos, s-a mai descoperit un fragment de text care în limba elenă înseamnă „a făcut” (deci „a creat”). Textul întreg sau intenţia lui va fi fost: (A) FĂCUT PENTRU REGELE THIAMARKOS (eventual PENTRU CASA REGELUI THIAMARKOS). Deci cele două inscripţii ar putea coincide ca sens deşi diferă prin limbă.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Materialul lingvistic cu certitudine trac este încă relativ sărac. Dar chiar şi cercetarea acestui material — prin metoda comparativă — poate duce la rezultate uneori surprinzătoare privind limba geto-dacă şi mai alesii moştenirea românească. Până astăzi singura inscripţie sigur dacă (în afara unor cuvinte singulare) descoperită pe teritoriul României pare a fi doar DECEBALVS PERSCORILO.
