Într-o dimineaţă frumoasă din anul 1975, Tom D’ Ercole, profesor de ştiinţe din localitatea Oyster Bay, statul New York, se pregătea să plece cu maşina. Însă înainte de a urca în vehicul, el a aruncat o ultimă privire către cer. Deasupra acoperişului casei sale a zărit un mic nor negru, care se deosebea de norii răzleţi cumulocirus, care se aflau la înălţime mult mai mare.
D’Ercole povesteşte: „În timp ce priveam «norul» părea că se mişca şi se lărgea uşor. «Norul», de mărimea unei mingi de baschetbal plutea înainte şi înapoi pe vârful acoperişului, schimbându-şi forma dintr-o masă globulară într-una mai mare, ovoidală, în final devenind ceva vaporos, abstract, negru, cu multe curburi. La sfârşit el măsura şase picioare în înălţime şi un picior şi jumătate în lăţime”.
Nevenindu-i să-şi creadă ochilor şi incapabil să găsească o explicaţie logică, profesorul stătea şi privea uluit, pe când evenimentele luau o turnură stranie. Norul părea că aspiră, apoi şi-a ţuguiat „buzele” şi a împroşcat un şuvoi de apă spre el şi maşină, udându-i leoarcă. După un minut duşul s-a oprit, iar norul a dispărut instantaneu.
D’ Ercole şi-a schimbat hainele, a luat cămaşa udă şi s-a dus la liceul Garden City Junior, unde funcţiona ca profesor, şi a supus-o analizei. Şuvoiul fusese apă obişnuită de ploaie.
Ştiinţa actuală este sau nu este capabilă să explice această întâmplare care s-ar părea că ilustrează modul cum natura înţelege să joace feste. Norii sunt în stare să ia forme ciudate şi să se comporte neobişnuit. În lucrarea sa „Tornade. Zile întunecate, precipitaţii anormale şi fenomene meteorologice adiacente” (1983), William R. Corliss se referă la literatura ştiinţifică în care se menţionează despre nori arcuiţi, nori luminoşi, nori care bubuiau, nori cu orificii şi încă despre altele. Deşi neobişnuiţi, norii aceştia îi interesează mai degrabă pe meteorologi decât pe aceia care caută să descopere nişte fenomene inexplicabile.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Într-o dimineaţă frumoasă din anul 1975, Tom D’ Ercole, profesor de ştiinţe din localitatea Oyster Bay, statul New York, se pregătea să plece cu maşina. Însă înainte de a urca în vehicul, el a aruncat o ultimă privire către cer. Deasupra acoperişului casei sale a zărit un mic nor negru, care se deosebea de norii răzleţi cumulocirus, care se aflau la înălţime mult mai mare.
