Imperiul diavolului: băncile offshore, locul în care elita globală îşi ascunde banii

Conform unei cercetări şocante efectuate de FMI în anul 2010 (iată şi linkul, ca să nu fiu acuzat că vorbesc prostii: taxjustice.net), elita globală deţine un total de 18 trilioane de dolari în băncile offshore. Şi această cifră nu a luat în considerare bani aflaţi în Elveţia. E o sumă de bani incredibilă, ţinând cont de sărăcia din întreaga lume. Ca să vă faceţi idee ce sumă imensă este, vă voi spune doar că PIB-ul SUA a atins în 2010 14,5 trilioane de dolari. Aşadar, elita globală deţine în bănci o sumă mai mare decât tot PIB-ul SUA, cea mai bogată naţiune a lumii!

De ce elita globală îşi ascunde banii în offshore-uri?

Aşadar, întrebarea care se pune e următoarea: de ce elita globală doreşte a-şi ascunde banii în bănci offshore? Ei bine, există două motive principale. Una priveşte confidenţialitatea, iar cea de a doua impozitarea redusă. Confidenţialitatea este o mare problemă pentru cei care sunt implicaţi în afaceri ilegale, cum ar fi traficul de droguri sau de arme, dar motivul principal pentru care bogaţii îşi mută banii în bănci offshore este acela de a evita taxele mari din ţările lor. Unii îşi fac conturi bancare în străinătate, pentru că vor să-şi minimizeze impozitele plătite, iar alţii o fac pentru că vor să evite ilegal aceste taxe. Oricare ar fi motivul, aţi fi absolut uimiţi de ce sunt în stare marile corporaţii şi bogătaşii pentru a nu-şi plăti taxele şi impozitele. Din păcate, marea majoritate a populaţiei (adică noi, oamenii de de rând) nu avem nici resursele şi nici cunoştinţele pentru a participa la aceste „jocuri” total imorale şi ilegale, aşa că ne supunem impozitelor normale.Ei plătesc, să spunem 1-2-3% impozit, noi („prostimea”) plătim 16-20-25-30% impozit. E „corect”, nu?

Ce sunt offshore-urile?

De ce totuşi li se spune „bănci offshore”? Ei bine, termenul „offshore” înseamnă „în afară”, iniţial referindu-se la băncile situate în afara Marii Britanii, pe insule ale unor foste colonii britanice. Astăzi, cele mai multe „bănci offshore” sunt amplasate pe insule. Insulele Cayman, Insulele Bermude, Bahamas, şi Insula Man sunt exemple în acest sens. Alte „centre bancare offshore”, cum ar fi Monaco, nu sunt de fapt „offshore”, dar totuşi termenul i se aplică.

Băncile offshore, atractive pentru mafioţi şi pentru bogaţii lumii

În mod tradiţional, aceste centre bancare offshore sunt foarte atractive atât pentru mafioţi, cât şi pentru elita globală, deoarece ele nu vor spune nimănui (nici chiar guvernelor proprii) cine îşi are deschise conturile acolo. Unele guverne încearcă să schimbe acest lucru, dar cu siguranţă băncile offshore nu vor ajunge la sfârşitul vieţii prea curând. Iar motivul este simplu: elita globală controlează cu bani şi puterea politică. Aşa-zisa democraţie din toate ţările (inclusiv din ţările occidentale) este una de faţadă, căci, dacă ar fi reală, oamenii ar avea puterea să schimbe această stare de lucru revoltătoare. Dar nu există voinţă: milioane de oameni mor de foame în întreaga lume, iar elita globală, prin ilegalităţi şi şmecherii, îşi ţin în bănci trilioane de dolari.

Suma de bani care trece prin aceste bănci offshore este absolut uluitoare. S-a estimat că 80% din toate tranzacţiile bancare internaţionale au loc prin intermediul băncilor offshore. Doar în Insulele Cayman se estimează că se află 1,4 trilioane de dolari. Într-un articol din decembrie 2010 din The Guardian, se crede că o treime din întreaga bogăţie a lumii este ţinută în băncile offshore, iar jumătate din capitalul lumii circulă la un moment dat prin băncile offshore.

Criza economică mondială s-ar putea rezolva prin desfiinţarea băncilor offshore

Evident, neplata acestor taxe şi impozite de către bogaţii lumii, lipseşte guvernele lumii de o mulţime de bani. De exemplu, s-a estimat că guvernul SUA pierde anual cel puţin 100 miliarde de dolari (!) datorită băncilor offshore. În total, toate guvernele lumii pierd anual trilioane de dolari din neplata acestor impozite şi taxe. Iată cum actuala criză economică a lumii („criza datoriilor statelor”) ar putea fi rezolvată foarte uşor dacă politicienii marilor state ale lumii s-ar pune de acord împreună în a stopa fenomenul băncilor offshore. Dar acest lucru nu se doreşte, pentru că, aşa cum am spus mai sus, politicienii se află sub influenţa elitei globale.

Cât de moral e să te îmbogăţeşti şi mai mult pe spatele celor săraci?

Într-un articol de pe site-ul Politico.com şi intitulat „Taxa pe vacanţă din Insulele Bermude a lui Mitt Romney”, se explică întreg mecanismul dar şi dilema morală a celui ce ar vrea să-şi transfere bogăţia într-un offshore:

„Un scenariu plauzibil sună cam aşa: angajez un contabil. Contabilul îmi spune că dacă mă semnez câteva documente juridice şi îmi transfer banii într-o mică insulă din Caraibe, aş putea avea mai mulţi bani, pentru că aş plăti o cotă de impozitare mai mică. Deşi mi-am câştigat banii în Statele Unite, totuşi, din punct de vedere legal, pot pretinde că i-am obţinut într-un paradis fiscal. Acest lucru este legal, contabilul asigurându-mă de acest lucru. Dar care este totuşi poblema? Ei bine, această sumă de bani, atât de benefică pentru tine, văduveşte Guvernul de banii necesari pentru a finanţa, de exemplu, bibliotecile publice, achiziţia de camioane noi pentru pompieri sau subvenţionarea încălzirii pentru persoanele în vârstă.”

Textul de mai sus punctează foarte bine problema băncilor offshore. Ele constituie un joc cu doi participanţi: un câştigător şi un pierdant. Câştigătorii sunt cei foarte bogaţi, ce vor să se îmbogăţească şi mai mult, iar pierdanţii suntem noi, oamenii de rând, ce nu beneficiem de o viaţă mai bună datorită lăcomiei elitei globale. Şi nu sunt mulţi: maxim câteva sute de mii, raportaţi la cei 7 miliarde de pe Terra.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.