Site de secrete, stiinta si metafizica

“Iisus Hristos – zeul Soare sau zeul Krishna”: o nouă minciună francmasonică şi satanistă

97 44

zeul Soare 2Trăim într-o lume ciudată, în care apar tot felul de noi teorii şi conspiraţii. Sau totul face parte dintr-un plan menit ca să distorsioneze adevărul şi să ţină lumea în umbră? Dacă până în anii 1650-1700, în Europa, Biserica Catolică şi creştinismul era cea suverană şi puternică, începând de atunci şi până în prezent se pare că raporturile de forţe s-au schimbat şi francmasoneria şi alte forţe oculte au luat puterea în lume. Căci altfel nu-mi explic de ce în ultimii 300 de ani au apărut teze care au criticat şi chiar negat creştinismul; dar, în ultima perioadă se pare că atacurile împotriva creştinismului s-au înmulţit într-un ritm fără precedent.

În aceeaşi linie se înscrie şi cărţile lui Acharya S., o autoare ocultă ce caută senzaţionalul şi care doreşte “să dezvăluie secretele creştinismului”. Unul din romanele sale (nu, n-am greşit când am spus “roman”, pentru că o să vedeţi că ceea ce afirmă e doar o fantezie, nu lucruri ştiinţifice) se numeşte “Iisus şi Soarele de-a lungul istoriei”. În carte se afirmă nici mai mult nici mai puţin decăt că Iisus n-a existat niciodată şi El de fapt ar fi “zeul Soare” sau semnul astrologic al Peştilor.

Madame Blavatsky
Madame Blavatsky

Ideile teozofice a lui Madame Blavatsky, regăsite şi la Acharya

Deşi autoarea afirmă că în această carte sunt ideile ei originale, totuşi, o citire atentă a cărţii relevă faptul că Acharya S. promovează ideile teozofiei şi ale fondatoarei sale, Madame Blavatsky, a cărei obiectiv îl constituie răspândirea ideilor ezoterice şi francmasonice. În revista teozofică a lui Madame Blavatsky “Lucifer Magazine”, de acum 80 de ani se spunea:

“Teozofiştii – cei care înţeleg mesajul ascuns al persoanelor mesianice şi al cristoşilor – ştiu faptul că nu există “sfârşitul lumii”, ci terminarea unei ere. Ca de exemplu, încheierea unui ciclu care acum se apropie repede, un ciclu mesianic al unui om legat de era Peştilor. Este un ciclu istoric, nu foarte lung, dar foarte ocult, ce durează 2.155 de ani. S-a întâmplat în anul 2410 î.Hr., atunci când s-a intrat în era Berbecului, şi apoi în 255 î.Hr., când s-a intrat în era Peştilor.  Când se va intra în era Vărsătorului, omenirea va avea parte de o mare schimbare”.

Aceste principii teozofice au fost adoptate şi de către francmasonerie în următorii ani. În lucrarea francmasonică “Înţelesul francmasoneriei”, W.L Wimherst arată faptul că francmasoneria reprezintă modalitatea prin care vom intra în noua eră a Vărsătorului şi cu ajutorul căreia ezoterismul se va răspândi în lume.

“În această nouă eră a Vărsătorului, atunci când multe persoane individuale sau grupuri lucrează în diferite modalităţi pentru a restaura misterele, un număr mare de aspiranţi încep să recunoască în francmasonerie un vehicul pentru a obţine acest lucru”.

Manly Palmer Hall (1901-1990), un francmason de gradul 33, a promovat acelaşi punct de vedere în revista “Lucifer Magazine”, adăugând faptul că Iisus este Soarele.

“În timpul erei Peştilor, peştele era simbolul divinităţii, iar ‘Fiul Soarelui’ (Iisus) hrănea mulţimea doar cu doi peşti. Vărsătorul este semnul celui care poartă apa, sau omul cu ulciorul de apă menţionat în Noul Testament”.

Acharya S.
Acharya S.

Astfel, susţinând faptul că Iisus reprezintă era Peştilor sau Soarele, şi faptul că noi intrăm în era Vărsătorului, Acharya S. vrea să restaureze esoterismul. Iată ce susţine ea:

“Dar viitorul se întâmplă acum, iar înşelăciunile sunt dezvăluite. Acum intrăm într-o nouă eră; era la care se referă povestea biblică este cea a Peştilor, şi, prin viclenie şi duplicitate, prin coerciţie şi crimă, zeul-peşte Iisus a fost cu noi, dar acum era se sfârşeşte, iar timpul său s-a sfârşit. Aşa cum a spus Hancock: ‘Trăim pe un pământ al nimănui, la sfârşitul erei Peştilor şi începutul erei Vărsătorului. Tradiţional, aceste treceri dintre ere au fost văzute ca de rău augur’. Într-adevăr, de rău augur, dar realizând adevărul din spatele conspiraţiei creştine, omenirea poate spera să realizeze o lume mai bună”.

Interesant e faptul că aceleaşi idei le întâlnim cu 75 de ani mai devreme, fiind expuse de fosta preşedinte a Societăţii Teozofice, Annie Besant:

“Atunci când am intrat în era Peştilor, era natural ca biserica creştină de la începuturi să-şi adauge simbolul peştelui în simbologia sa. Când vom intra în era Vărsătorului, putem spera că vom pune capăt tuturor influenţelor din ciclul trecut, cel al tiraniei, sclaviei şi războiului. Este una dintre cele mai mari epoci de tranziţie”.

Alice A. Bailey, discipolă a lui Madame Blavatsky, afirma şi ea:

“O nouă eră vine: noi idealuri, o nouă civilizaţie, noi moduri de viaţă şi de educaţie, o nouă religie şi un nou guvern: toate vor veni şi nimic nu le vor putea opri”.

zeul Krishna
zeul Krishna

Iisus = zeul Krishna…aşa crede Madame Blavatsky, dar şi Acharya S.

Acharya S. susţine, în altă carte de-a ei, că Iisus Hristos n-a existat niciodată, el fiind o “copie fidelă” a zeului hindus Krishna. Dar, acelaşi lucru îl susţinea şi Madame Blavatsky acum 100 de ani. Iată în continuare şi un paralelism între afirmaţiile lui Madame Blavatsky şi cele din opera lui Acharya S.:

Madame Blavatsky: “Mama lui Krishna era Devaki sau Devanagui, o virgină imaculată”.
Acharya S.: “Krishna a fost născut din virgina Devaki”.

Madame Blavatsky: “El era cea a doua persoană a Trimurti (Trinităţii)”.
Acharya S.: “El era cea de a doua persoană a Trinităţii”.

Madame Blavatsky: “Krishna a fost prigonit de Kansa, tiranul din Madura, dar a scăpat miraculos. Sperând să ucidă copilul, tiranul a măcelărit o mie de copii inocenţi de sex masculin”.
Acharya S.: “El a fost prigonit de un tiran care a ordonat uciderea a o mie de copii”.

Madame Blavatsky: “Krishna a produs miracole, i-a vindecat pe cei ologi şi orbi, i-a înviat pe cei morţi”.
Acharya S.: “El a făcut miracole, a înviat pe morţi, i-a vindecat pe leproşi, pe cei surzi şi pe cei orbi”.

Opera teozofică a lui Madame Blavatsky = apologia Satanei

Şi mai sunt şi multe alte fragmente, demonstrându-se astfel faptul că autoarea Acharya S. s-a inspirat mult din opera lui Madame Blavatsky. Pentru cei care nu ştiu, Madame Blavatsky este cea care susţinea că Satana este adevăratul Dumnezeu al Universului:

“În antichitate şi în realitate, Lucifer sau Luciferus este numele entităţii angelice care prezidează lumina adevărului. Lucifer este lumina divină şi terestră, Sfântul Duh şi Satana fiind unul şi acelaşi lucru. Şi acum e dovedit faptul că Satana sau Dragonul Roşu, şi Lucifer, “purtătorul de lumină” se află în noi, în mintea noastră; este eliberatorul nostru inteligent şi mântuitorul atracţiilor noastre animalice. Fără acest principiu, noi n-am fi altceva decât animale.

Diavolul este numit acum întunericul, deşi în Biblie lui i se spune ‘Fiul lui Dumnezeu’ şi steaua luminoasă a dimineţii. El a fost transformat de Biserică în Lucifer sau Satana, pentru că e mai mare şi mai vechi decât Iehova”.

Aşadar, Acharya S. nu face altceva decât să continue promovarea ideilor oculte şi sataniste ale lui Madame Blavatsky, idei care au fost preluate şi de organizaţiile francmasonice.

Ideile ridicole a lui Acharya S. precum că Iisus ar fi însuşi Soarele

Să vedem în continuare câteva idei din cartea “Iisus şi Soarele de-a lungul istoriei” a lui Acharya S., din care veţi putea afla până unde poate duce minciunile sataniste pe care ea le promovează.

“Că Iisus este de fapt Soarele se poate vedea din Biblie, Ioan 8:12: ‘Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând:Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii'”.

Absolut ridicole ideile d-nei Acharya. Iisus a fost un om în carne şi oase, nu un soare. Chiar din Evanghelia după Ioan se poate deduce asta: “Iisus le-a vorbit”. Aţi auzit vreodată vreun Soare vorbind? Bună glumă. Atunci când Iisus se referă la El ca la lumină, acest lucru este o metaforă, Iisus dorind să spună că doreşte să-i scoată pe oameni din întunericul ignoranţei şi a păcatelor. Lumina pe care Iisus o oferă oamenilor este mântuirea; Iisus oferă viaţa eternă, în sensul în care sufletele noastre vor fi alături de Dumnezeu pentru totdeauna.

Într-un pasaj mai jos din aceeaşi Evanghelie după Ioan, Iisus explică că El deşi este lumină (adică oferă lumina vieţii – mântuirea), totuşi este în acelaşi timp şi om: “Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt” (Ioan 9:5). Dar Iisus se mai referă la El ca fiind şi apă (Ioan 7:37 – ‘Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea’) şi pâine (Ioan 6:35 – ‘Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii). Mergând pe aceeaşi logică a d-nei Acharya, de ce n-ar fi Iisus şi zeul apei sau zeul pâinii? Cred că oricine cu o minimă logică teologică îşi dă seama că toate acestea (‘Eu sunt lumina’, ‘Eu sunt apa’, ‘Eu sunt pâinea’) nu sunt decât nişte figuri de stil, pentru ca Iisus să poată transmite mai uşor mesajul său către omenire.

Tot aceeaşi d-na Acharya S. ne mai spune:

“Rolul lui Iisus ca ‘lumină a lumii’ şi Soare este lămurit în Matei 17:2: ‘Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina’“.

În primul rând, să vedem ce se spune cu un verset înainte: “Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte”. Doar oamenii pot lua după dânşii alţi oameni; un Soare nu poate lua cu dânsul trei oameni! Dar, pentru a înţelege contextul mai larg, să vedem ce se spune capitolul 17:1-8:

1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”.
6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.

Totul nu este decât o metaforă, comparând luminozitatea chipului lui Iisus cu cea a Soarelui. Dacă discipolii ar fi crezut într-adevăr că Iisus ar fi fost Soarele, ei ar fi putut spune că s-a transformat în Soare. Dar Iisus era om atunci, căci purta şi haine. Precum spunea şi John Paul Heil în “Transfigurarea lui Iisus”: “Când Iisus apare strălucind ca un Soare, atunci El s-a transformat într-un personaj paradisiac care încă mai trăia pe Pământ.”

O altă afirmaţie plină de ridicol a d-nei Acharya S. (ce tot încearcă să arate că Iisus = zeul Soare) arată precum că:

“În Apocalipsa lui Ioan (1:7) citim despre Iisus: ‘Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea’, ceea ce arată că semănă cu un Soare material”.

Îmi pare rău, dar d-na Acharya n-are nicio treabă cu interpretările biblice. Scoate din context fraze, pe care le interpretează cum doreşte ea. Să vedem din aceeaşi Biblie ce spune Marcu (13:24-26):

“24. Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei.
25. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina.
26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă”.

Atunci când Iisus va veni pe nori, Soarele se va întuneca, ceea ce demonstrează încă o dată (dacă mai era nevoie) că în Biblie nu se spune nicăieri că Iisus ar fi Soarele.

Principalul motiv pentru care cei care au scris Noul Testament au comparat chipul lui Iisus la fel de strălucitor ca şi Soarele, a fost acela de a explica oamenilor faptul că Iisus este Dumnezeu. Doar că o persoană străluceşte ca un Soare nu înseamnă că acea persoană este Soarele. De exemplu, tot în Biblie găsim că “cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor” (Matei 13:43), “Luna va străluci ca soarele” (Isaia 30:26), “Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele” (Apocalipsa 10:1). Comparaţia cu Soarele e doar o figură de stil; dar d-na Acharya vede altceva, iar logica ei este atât de lipsită de sens, încât nu cred că merită să-i mai acordăm vreo importanţă.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie