Madame Blavatsky, mare ocultistă sau doar o spioană?

Helena Petrovna Blavatsky s-a născut în 1831 în Rusia, într-o familie nobilă (tatăl ei, colonelul von Rattenberg Hahn, era german, iar mama sa se înrudea cu familia imperială). Ea a fost, după spusele părinţilor săi, un copil isteric înainte de-a deveni o femeie frigidă şi apoi, cum scrie fără ocolişuri unul dintre biografii ei, „o ţaţă absolut scârboasă”. La şaisprezece ani e măritată cu generalul Blavatski, cu şaizeci de ani mai în vârstă decât ea.

Nu va întârzia să fugă şi străbate Grecia, Orientul Mijlociu şi Egiptul în compania unui mag copt sau caldean care-şi spune Paulos Metamon. La douăzeci de ani, o găsim la Londra, frecventând atât cenaclurile spiritiste, cât şi coteria emigranţilor revoluţionari din diverse ţări. Acolo îl întâlneşte pe Mazzini şi aderă la societatea lui secretă Tânăra-Europă.

Suferea de o dedublare a personalităţii?

Cam prin 1854 situează ea o călătorie pe care ar fi întreprins-o în India şi Tibet, unde nişte misterioşi mahatma ar fi iniţiat-o în ocultism şi ar fi învăţat-o să-şi dezvolte puterile psihice. Însă ajunge să controlăm datele pentru a constata că această călătorie e pur imaginară. În 1866 ea luptă – cu-adevărat, de astă dată -în Italia, alături de Garibaldi, e grav rănită şi pleacă să se îngrijească la Paris. Acolo se împrieteneşte cu două vedete ale spiritismului, Victor Michal şi Allan Kardec, care descoperă foarte repede că ea suferă de o dedublare a personalităţii.

„Spiritul” lui John King e de fapt membru al francmasoneriei

În 1870, porneşte din nou la drum: fondează la Cairo, împreună cu Metamon, un Club al miracolelor; prinsă în flagrant delict de înşelătorie, o şterge de-acolo şi pleacă să-şi exerseze talentele în Statele Unite, unde pretinde a fi fost trimisă de un „spirit” numit John King de care, conform propriilor ei termeni, e „controlată”. Dar nimeni nu e obligat să creadă în „spirite”.

Ce e ciudat e că tot pe atunci, în cinci ţări diferite, mai multe false mediumuri se reclamau şi ele de la un spirit cu acest nume. „Se pare deci – scrie Rene Guenon – că numele de John King ascundea pur şi simplu un om viu, şi că acest misterios personaj acţiona în folosul unei grupări nu mai puţin misterioase”. Ipoteza lui Guenon s-a dovedit exactă, pentru că există o scrisoare aparţinând unui colonel american numit Olcott, datată din 1875, şi în care acesta îi recomandă unui prieten să meargă să-l vadă pe John King care, zice Olcott, este un iniţiat, membru al unei loji masonice.

Or, chiar de la sosirea ei în Statele Unite, Helena Blavatsky începuse să-l caute pe acest Olcott, reuşind ca el să-i fie prezentat de către un bogat om de finanţe şi făcându-şi-l de atunci inseparabilul ei asociat. Colonelul Henry Steele Olcott, care-şi făcuse cariera în domeniul informaţiilor militare, era francmason şi spiritist; din ziua în care ea a făcut cunoştinţă cu el, Blavatsky a încetat să mai vorbească de „spiritul” John King care, după Olcott, se numea în realitate Henry de Morgan. „Acesta – a conchis Guenon – trebuia să renunţe la serviciile agentului său Blavatsky pe la 1875 sau 1876, căci noul Club al miracolelor creat la Philadelphia avusese aceeaşi soartă ca cel din Cairo, şi pentru acelaşi motiv.”

Madame Blavatsky îşi înfiinţează o sectă: Societatea teosofică

Aşa încât, călăuziţi de către un nou „spirit” care-şi spunea cu modestie Serapis, Helena Blavatsky şi Olcott aderară la societatea secretă aşa-zis iniţiatică The Hermetic Brotherhood of Luqsor, a cărei emblemă era crucea încârligată, dar reuşiră repede să fie excluşi din ea. Atunci, îşi creară propria lor organizaţie, Societatea teosofică, al cărei succes avea în curând să-i asigure celebritatea aventurierei noastre, care, trebuie să o recunoaştem, avea nişte calităţi psihice excepţionale pentru manipularea sufletelor slabe.

Acest succes ţinea mai ales de faptul că vederile exprimate în Doctrina secretă, principala carte a Helenei Petrovna, erau un ghiveci de hinduism, buddhism şi spiritism conţinând toate temele subculturii, întotdeauna seducătoare pentru toţi cei care sunt gata să creadă orice, numai să fie contrariul a ceea ce li s-a spus la şcoală.

Teosofia şi evoluţia cosmică

Teosofia, prezentată ca „cea mai veche filozofie a umanităţii”, filozofie care-i fusese revelată doamnei Blavatsky de faimoşii mahatma cu ocazia călătoriei ei imaginare în Asia, este întâi de toate romanul-foileton al evoluţiei cosmice şi umane. Şapte rase-mamă cuprinzând fiecare câte şapte sub-rase care se subîmpart în de şapte ori câte şapte ramuri se succed cât timp „valul de viaţă” ocupă o aceeaşi planetă; numitul val efectuează o mişcare de rotaţie, vizitând astfel succesiv şapte planete. Ne aflăm actualmente la cea de-a cincea rasă. Cum ştim toate acestea? Pur şi simplu consultând „arhivele akashice” gravate în „atmosfera invizibilă”! Ele ne fac să aflăm, bineînţeles, că acum câteva milioane de ani radioactivitatea era deja cunoscută, iar aviaţia inventată.

Să mai adăugăm că, pentru madame Blavatsky, toate religiile conţin un sâmbure de adevăr, cu excepţia iudaismului care vehiculează „legile cuceririi, ale anexiunii şi tiraniei” şi căruia ea îi opune învăţătura lui Iisus, prezentată – era şi cazul! – ca expresie a filozofiei ariene. Vedem încolţind aici mugurele unei ideologii care, cincizeci de ani mai târziu, avea să constituie pentru Europa o tragică experienţă.

Totuşi, Societatea teosofică putu să se mândrească cu nişte recruţi foarte măgulitori pentru ea, ca orientalistul Emile Burnouf şi sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes.

Blavatsky vrea să răspândească teosofia în India şi Tibet

Pe când conduce împreună cu Helena Blavatsky Societatea teosofică ce începe să prospere în Statele Unite şi în diverse ţări europene, colonelul Olcott aderă, pe cât se pare, la Ordinul numit The Golden Dawn in the Outer. Abia în 1878 face Helena Blavatsky -însoţită tot de fidelul Olcott – acea călătorie în India pe care şi-o inventase cu douăzeci şi cinci de ani mai devreme. Scopul afişat al expediţiei: răspândirea teosofiei pe subcontinentul indian, lucru surprinzător, de vreme ce ştim că Helena pretindea că deţine „doctrina-i secretă” de la acei mahatma hinduşi. În ciuda acestui fapt, cei doi complici îşi văzură intrarea în Tibet interzisă.

În India, ei încheie, în numele Societăţii teosofice, o alianţă cu asociaţia Arya Samaj, încurajată de Anglia în scopul de a contracara rezistenţa opusă colonizării de către reprezentanţii religiei indiene tradiţionale, precursori ai lui Gandhi în această privinţă. Sediul central al Societăţii de teosofie fu şi el transferat în India, la Adyar, pentru a se acredita mai bine legenda referitoare la originile ei.

Moartea sa…survenită în sărăcie

Întoarsă în Europa, Blavatsky se duce în Germania, apoi în Belgia, înainte de a se stabili la Londra, unde, într-o zi, se trage asupra ei cu revolverul, fără însă ca gloanţele să o atingă. Aici va muri, obeză şi neputincioasă, în 1891.
Când ştim că primul ei periplu, după părăsirea domiciliului conjugal, îi epuizase veniturile avuabile şi că în timpul primei ei şederi la Londra trebuise să dea lecţii de pian ca să trăiască, ne putem atunci pe drept întreba cum îşi finanţa traiul şi deplasările-i neîncetate. Într-adevăr, grija cu care îi cultiva pe bogaţii ei adepţi nu explică totul.

Era agent britanic sau ţarist?

Alexandr Aksakov, consilier personal al ţarului, care o însărcinase să trimită mediumuri la curtea de la Sankt Petersburg, îi spune în această privinţă: „Să ştiţi că problema banilor nu se pune.” Pe de altă parte, în timpul şederii sale în India, Helena Petrovna primea de la guvernul britanic o subvenţie care se ridica la 12 000 de rupii pe an. Or, e bine ştiut că niciun stat nu-şi desface punga decât pentru cei care îi fac anumite servicii în schimb, mai ales dacă e vorba de şarlatani mai mult sau mai puţin iluminaţi.

Pe de altă parte, mai multe episoade ale romanului de aventuri care a fost viaţa Helenei Blavatsky, ca directivele primite de la aşa-numitul John King sau eforturile de a-l întâlni pe Olcott, indică în mod clar că ea a fost folosită de serviciile speciale care, datorită extraordinarei ei aptitudini de a-i manipula pe alţii, au văzut în ea un preţios auxiliar. Ohrana ţaristă? Intelligence Service? Amândouă deodată sau succesiv? E greu de spus, într-atât de mare-i era arta de a minţi şi de a încurca lucrurile pentru a induce în eroare, dar – după cum vom vedea – nu de puţine ori ocultismul serveşte de „acoperire” pentru activităţile serviciilor de informaţii.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.