Frontul Salvării Naţionale (FSN) după 22 decembrie 1989 a fost copiat după „Frontul Renaşterii Naţionale” al regelui Carol al II-lea din 1938? Istoria se vrea a se repeta…
Se spune, nu de puţine ori, că „istoria se repetă”, iar lucrul acesta pare a fi extrem de adevărat. Cu toţii ştim că imediat după lovitura de stat din 1989, mascată sub forma unei revoluţii populare autentice, s-a format „Consiliul Frontului Salvării Naţionale” în care s-au înscris toţi participanţii la revoluţia / lovitura de stat din 22 decembrie 1989. Acesta a fost, până la alegerile din 20 mai 1990, principala forţă conducătoare din România, după căderea lui Ceauşescu şi a comunismului.
La început, Frontul Salvării Naţionale (FSN) a promis că va rămâne un organ tranzitoriu cu putere de stat şi că nu se va transforma în partid politic, care să participe la alegerile din 1990. Acest lucru nu s-a întâmplat şi, la presiunile lui Silviu Brucan, pe 6 februarie 1990, Frontul Salvării Naţionale s-a transformat în partid politic. Evoluţia FSN-ului o cunoaşteţi: în 1992, s-a despărţit în două – o parte a constituit-o PSD-ul de astăzi, iar o altă parte a devenit PDL-ul de astăzi, absorbit în PNL.
Ce este interesant e faptul că ideea de „front naţional” nu a fost una nouă şi ea a apărut chiar înainte de cel de-al doilea război mondial. În februarie 1938, a fost promulgată o nouă Constituţie, în care regele Carol al II-lea devenea un fel de dictator, fiind desemnat „capul statului”. La 30 martie 1938 au fost dizolvate toate partidele politice şi s-a înfiinţat Consiliul de Coroană, alcătuit din membri permanenţi numiţi de rege. Iar în decembrie 1938, s-a înfiinţat „Frontul Renaşterii Naţionale”, unica organizaţie politică în stat.
Precum se observă, aceste „fronturi naţionale” au denumiri extrem de asemănătoare („Frontul Salvării Naţionale” vs „Frontul Renaşterii Naţionale”). În iunie 1939, au loc alegeri parlamentare, câştigate (bineînţeles) de Frontul Renaşterii Naţionale, singurul partid care a putut depune liste electorale. În mai 1990, deci după vreo 50 de ani, au loc primele alegeri libere după perioada comunismului, câştigate covârşitor de Frontul Salvării Naţionale. E adevărat că în 1990, faţă de 1939, au putut participa şi alte partide politice, dar scorul lor electoral a fost redus, aşadar au avut o putere mică în Parlamentul din 1990, dominat de FSN.
Iată, deci, cum istoria pare că se repetă sau poate că unii vor s-o repete…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Se spune, nu de puţine ori, că „istoria se repetă”, iar lucrul acesta pare a fi extrem de adevărat. Cu toţii ştim că imediat după lovitura de stat din 1989, mascată sub forma unei revoluţii populare autentice, s-a format „Consiliul Frontului Salvării Naţionale” în care s-au înscris toţi participanţii la revoluţia / lovitura de stat din 22 decembrie 1989. Acesta a fost, până la alegerile din 20 mai 1990, principala forţă conducătoare din România, după căderea lui Ceauşescu şi a comunismului.
