Una dintre cele mai vehiculate ipoteze ar fi aceea că aşa-zisa aterizare a americanilor pe Lună, în 1969, a fost o farsă cauzată de războiul rece cu Uniunea Sovietică. Aşa cum apare scris şi în acest articol (https://www.lovendal.ro/wp52/40-de-ani-de-la-marea-farsa-a-aselenizarii-omul-n-a-fost-niciodata-pe-luna/) Statele Unite ale Americii pierduseră startul în cursa spaţială, iar Uniunea Sovietică părea să conducă detaşat în toate domeniile.
Prima capsulă spaţială trimisă în afara atmosferei terestre, primul animal lansat în spaţiu, primul om şi primul echipaj de trei persoane care ajungeau pe orbita terestră precum şi primul modul fără echipaj, Luna2, care ajungea pe satelitul natural al Terrei, toate realizări sovietice, constituiau suficiente motive de îngrijorare pentru Statele Unite. Conform adepţilor teoriei conspiraţiei, Statele Unite ale Americii se aflau în punctul în care trebuiau să demonstreze cu orice preţ că posedă o tehnologie superioară celei sovietice, iar singurul mod în care puteau face acest lucru era să trimită un om pe Lună, premiul care lipsea din vitrina Uniunii Sovietice.
Dar, eu cred că există cel puţin încă o motivaţie, la fel de credibilă, pentru care s-ar fi putut falsifica aselenizarea. Este vorba de „distorsionarea atenţiei opiniei publice”. Dacă aţi privit vreodată filmul „Înscenarea” (1997), veţi vedea că s-a întâmplat un lucru asemănător. În peliculă, preşedintele SUA are relaţii amoroase cu o fetiţă de 12 ani. Această informaţie a ieşit în mass-media cu o săptămână înainte de alegeri. Dar, pentru a deruta atenţia opiniei publice de la acest scandal, preşedintele pregăteşte un război cu Albania. La fel s-a întâmplat şi cu aterizarea pe Lună. În anul 1969, Statele Unite se afla în război cu Vietnamul de câţiva ani, un război foarte nepopular printre cetăţenii americani. Aşa că publicul trebuia să uite de lucrurile rele din Vietnam, deturnând atenţia către o aşa-zisă aselenizare.